Costel BABOŞ: Genunchiere (schiță umoristică)

Nu-mi place să merg la biserică pentru că trebuie să mă voluntariez la statul în genunchi. Genunchii nu sunt făcuţi să stai pe ei. Mai bine stai pe fund, stai în picioare, stai pup pe buda turcească, stai la orizontală, dar nu în genunchi. E chinul de pe lume. Îmi amintesc că tata mă pedepsea fără milă când nu eram prea cuminte. Şi plângeam de cădea tencuiala, aşa dureri îmi pricinuia statul în genunchi. La biserică nu te obligă nimeni! Stai în genunchi că aşa vrei tu, căci altfel se uită alţii urât!!! Unii fac buff şi cad din picioare direct în genunchi sau în patru labe dacă-şi pierd echilibrul. Alţii cad din picioare direct în extaz şi îşi mai dau şi cu capul de pământ. Şi nu o dată, ci de mai multe ori. Fac un fel de reverenţe. După care îşi mai fac şi un milion de cruci, din sperietură.

La serviciu, dacă e musai să stai în genunchi, porţi genunchiere, e obligatoriu, să nu-ţi paradeşti rotula şi cartilagiile că nu-ţi mai dă nimeni altele. Nici ligamente nu-ţi dă, nici tendoane, nici nimic. Ţi se dă hapuri, eventual, dacă-ţi tremură prea tare mădularul cu pricina, pilule de la care te ia cu dureri de stomac sau de cap, că aşa sunt pilulele, fac bine la una şi ravagii la ce-a mai rămas.

Continue reading „Costel BABOŞ: Genunchiere (schiță umoristică)”