Mă-ndepărtez cu fiecare zi de începuturiȘi mă apropii tot mai lesne de sfârșit;Din mine, curcubeie au ieșitȘi tonuri absorbite de pământuri.  Paradoxal, tristeți și bucuriiSe-ngemănează-n mine ca-ntr-un tunet;Uneori plâng și-adesea mor cu sunetZâmbete largi și cronice-agonii. În fața unor aripi dispuse-n panoplieM-a pus un înger, la-nceput, s-aleg.Și-am ales să fiu om, să înțeleg…Dar m-am trezit … Continue reading Cristina HOROTAN – ANUL 37. ZIUA 1. (POEM ANIVERSAR)

ÎNTOARCE-NE LA ÎNCEPUTURIÎntoarce-ne pe toți la începutul lumiiCa să ne naștem iarăși inocenți,Să fim mărinimoși, cum ne erau străbuniiCare nu-și vindeau frații pe doi cenți.  Întoarce-ne din nou la ale TaleCăci astăzi suntem tare dezbinați!Sorbim băuturi fine din pocaleȘi-i socotim pe ceilalți ca pe niște argați. Întoarce-ne din nou la rădăciniCăci nimeni nu mai știe … Continue reading Cristina HOROTAN – ÎN CĂUTAREA MUZEI MELE POETICE (VERSURI)

Un poet antic roman, Horatiu,  creatorul poeziei minții, a propagat în lume sintagma „Carpe Diem”/ „Trăiește clipa”, nu pentru că a dorit să sublinieze vreo formă de existențialism avant la lettre – filosofia potrivit căreia trecutul nu contează pentru prezent, fiecare clipă fiind separată ermetic de cealaltă – ci pentru că intenționa să laude normalitatea, … Continue reading Cristina HOROTAN – TRĂITOR SAU RISIPITOR?

TIMP-Bună ziua! N-am rețetăDar aș vrea, dacă se poateUn ceas-două să îmi cumpărPentru durerea de spate.Iar pentru anxietate,Puteți pune unu-n plusȘi-ncă două de rezervăPentru un microb ascuns.Poate aveți și prospectul,Să știu cum se-administreazăDozele vindecătoareDimineața și de-amiază.Căci aud că se tot spuneCum că timpul vindecăOrice durere ne-apasăCare-altfel…ne spintecă.– Știți, aici, la farmacieNu avem ceasuri defel;Avem doar … Continue reading Cristina HOROTAN – OAMENI ȘI TIMP (POEZII)

Fiecare om urcă la un moment dat Golgota lui, fiecare își poartă coroana sa de spini, fiecare trăiește o răstignire și fiecare are posibilitatea unei renașteri. Unii îmbrățișează șansa, alții o ignoră sau o alungă. Câțiva dintre ei se răzvrătesc atât de tare pedepsind întreaga fire pentru nefericirea lor iar alții se anulează și rămân … Continue reading Cristina HOROTAN – BUNICA MEA… E ÎNGER PĂZITOR

AFIRMAREPână la sufocare alergațiSă fiți plăcuți, să fiți aplaudați,Să adunați medalii și distincțiiȘi să fiți ridicați la rang cu sfinții.Și căutați pân’ la epuizareNimicuri în nisipuri mișcătoare,Să mai urcați hulpavi încă o treaptăÎn societatea bolnavă și stearpă.Săpați, dacă-i nevoie și morminte;Naivi, ucideți suflete, cu flinte,Și-apoi vă credeți niște împărațiAi celor îngropați, ce v-au fost frați.Poate vi-i … Continue reading Cristina HOROTAN – MESAJE (VERSURI)

Ce viață tumultoasă am trăit! Câte furtuni ne-au lovit, câte raze de soare ne-au mângâiat, câți oameni ne-au făcut fericiți și câți alții ne-au lăsat suferinzi. Cu toții am urcat și am coborât, cu toții am iubit și poate, uneori, am disprețuit, în căutarea răspunsului, a adevărului absolut la eterna și apăsătoarea întrebare „de ce? … Continue reading Cristina HOROTAN – BLÂND IUBITOR DE POEZIE (CUVÂNT ÎNAINTE)