Valeriu DULGHERU : Comunicări celeste In memoriam Mariana GURZA


Chișinău, MOLDOVA
MARIANA GURZA – POETĂ CU SUFLET DE

ÎNGER
„Sunt ceea ce nu voi şti niciodată…
O frunză verde rătăcită.
Clipă minusculă în timp, zâmbet,
lacrimă curată, sunt doar anotimp”
(Mariana Gurza)


Era ziua de 26 martie 2021 când bunul meu prieten, inginerul,
profesorul și publicistul timișorean Dumitru Mnerie mi-a adus trista
veste că poeta Mariana Gurza nu mai este în viață, că a plecat spre
ceruri, fiind subit răpusă de această ciumă a secolului al XXI-lea
COVID-19. Cu imensă tristețe am aflat vestea plecării din lumea celor
vii. O banală boală o luase dintre noi în plină putere creativă, în plină
dorință de viață, lăsându-ne mai săraci. Se întâmpla această tragedie la
doar două săptămâni după ce plecase la ceruri (12.03.2022) poetul
național roman basarabean Nicolae Dabija. Tot de COVID. Ambii au
plecat la Domnul să se alăture lui Mihai Eminescu, Grigore Vieru,
Nicolae Dabija ș.m.a. mari valori ale culturii naționale.
Am cunoscut-o personal pe regretata poetă. Aflându-mă la o
conferință științifică la Timișoara în Anul Centenar 2018 profesorul
Dumitru Mnerie mi-a organizat o vizită la ea acasă, undeva în afara
Timișoarei. Distinsa doamnă Mariana Gurza ne-a primit cu
deosebită ospitalitate, cu nelipsitul zâmbet pe buze. Chiar fiind inginer
de formație s-a înfiripat o interesantă discuție pe diverse probleme, în
special, legate de Basarabia, Era o fire foarte atașată de Basarabia.
Avea harul de a pătrunde până în ungherele sufletului omenesc. „Suflet
fremător și suferitor, inundat de o devoratoare iubire pentru neam si
glie”, scria despre ea cunoscutul scriitor A. D. Rachieru.

De fapt ne cunoșteam deja de la distanță. Îmi
publicase în prestigioasa revistă creștină de
cultură, tradiții și atitudine civică „Logos și
Agape”, fondată de ea, mai multe articole despre
situația social-politică din Basarabia. Fiind
bucovineancă, mereu cu Bucovina în suflet,
Mariana Gurza era aproape de Basarabia poate
și prin faptul că Basarabia și Bucovina au avut
destine similare, ambele fiind rupte din trupul
Țării de două imperii vecine. ,,Ce cale poate
țara să apuce?/ În tragica, neconvertita zi, / Se
urcă Basarabia pe cruce/ Și nu știm învierea când va fi ”, este strigătul
lui Adrian Păunescu, spicuit cu grijă în unul din articole publicat în revista
„Armonii culturale”.


Mai târziu distinsa scriitoare mi-a prefațat vol. 15 al culegerii de
articole „Basarabie răstignită”. Drept motto al prefațării a ales
impresionantele fraze ale patriotului român Gheorghe Brătianu: ,,Nu
putem concepe existența neamului românesc fără Nistru, cum nu putem
să o concepem fără Dunăre și Tisa, ca să ne despartă de elementul slav.
Basarabia reprezintă pentru noi intrarea casei noastre”. „Basarabie
răstignită (15) vine într-un moment când situația globală a omenirii este
una destul de tumultoasă şi nesigură, iar pentru Basarabia, chiar cu
accente îngrijorătoare. Mereu prezent în sufletul autorului, la început
de An Nou visul reunificării Basarabiei cu ţara mamă s-a transformat
într-un puternic strigăt de trezire a celor care mai pot face ceva în
această vădită degringoladă pe scena politică internă şi
internaţională”, menționa în 2019 în prefațare distinsa poetă Mariana
Gurza. În aceeași prefațare cu o deosebită evlavie menționa scriitoarea
momentul Marii Uniri de la Alba Iulia: „Din toate colțurile Țării mii de
„pelerini” țineau calea spre Alba Iulia cu care, cu trenul, pe jos… Au
venit frații bucovineni, din Basarabia, de la Iași, au sosit legionarii
Blajului, moții de la Abrud, din Țara Bârsei… Sentimentul e prea
puternic și prea sfânt. Într’un moment dat însă „Pe al nostru steag e
scris Unire” a izbucnit din pieptul mulțimii întregi, iar valul acordurilor
mărețe lovea tavanul înalt al gării. Duhul sfânt parcă se coborâse de
asupra noastră, a tuturora”.
Pe lângă harul dumnezeesc de a crea, având un suflet de înger,
Mariana Gurza era profund marcată de unele derapaje în societatea

românească. ,,Societatea românească este bolnavă. Cei puternici nu au
cum să o simtă, cei mulţi, da. Scapă cine poate!”, spunea cu durere în
suflet într-un interviu.
În anul 2017 a înființat revista creștină de cultură, tradiții și atitudine
civică „Logos și Ahape”, pe care a păstorit-o până în ultimele zile ale
vieții. Pătrunsă de un puternic sentiment religios, poeta, scriitoarea si
ziarista Mariana Gurza, închina scrierile sale, lirice și eseistice, puterii
divine, patriei și întregii lumi, pe care le-a publicat în cărți și numeroase
reviste de artă și cultură.
Dezvăluind lumea literară a scriitoarei Mariana Gurza, apreciem
bogata moștenire, pe care ne-a lăsat-o: eseuri, poeme, elogii pentru limbă,
țară și neam, a cântat dorul tristețea și iubirea. Fiind o poetă cu „suflet de
înger” a surprins în poemele sale eternele paradoxuri ale iubirii și a altor
stări omenești: tristețea, dorul, pasiunea, iubirea de țară și neam și, în
primul rând, credința. Fascinată de sclipirea unei imagini, de rezonanţa
unui cuvânt, Mariana Gurza și-a publicat poemele adunate în 15 volume
unitare, antologii, volume colective, printre care: „Paradox sentimental”
(poeme, 1998); „Gânduri nocturne” (poeme, 1999); „Nevoia de a sfida
tăcerea” (poeme, 2000); „Lacrima iubirii” (poeme, 2003); „Ultimul
strigăt” (poeme, 2006); „Șoapte gândite” (poeme, 2006); „Icoane
vii”(2020) ș.a.
Unele poeme sunt pătrunse de adevărate elemente profetice.
Impresionant este poemul „Manifest pentru viață”: „Lăsaţi florile să
crească unde e verde / Şi mugurii înrouraţi de zori, / Să nască în soarele
viselor crude, / În viaţa aceasta plină de erori”. Cât de actuale sunt
aceste versuri în aceste clipe de răstriște, când urgiile războiului din
est „nu lasă florile să crească unde e verde”.
Într-un alt poem „Mă tem de ce va fi odată”: „Trezeşte-te, / vulcanul
erupe, /focul mistuie, / pământul tremură. / Îmbracă armura,/ tu, soldatul
războaielor / din noi şi din afara noastră, / prinde mâna, rănit de /
trădarea lumii, / ca să ne putem salva / într-o viaţă viitoare”, autoarea se
temea de un eventual război în viitor. Războiul Rusiei contra Ucrainei,
din păcate, este o tristă realitate.
Și poemul „Rugă pentru copii”: „Doamne, Dumnezeul milelor, /
mângâie chemarea suspinelor, / dă-le odihnă în fragede altare, / să
prindă un mileniu, / de sub zăpezi, verdele primăverii, / să treacă lin prin
schimbătoare anotimpuri, / prin luminata câmpie, prin luminata viaţă”
este unul foarte actual. Este o rugă pentru sutele de mii de copii

ucraineni, pe care astăzi urgiile războiului din Ucraina i-a pus pe drumuri
de pribegie…

Și poemul „Adevăr relativ”
este unul foarte actual: „Când
căţelele armelor au lătrat, au
tăcut greierii. / Câmpia,
obosită, s-a lăsat pe-o rână
şi-a adormit. / Eroii şi-au scos
medaliile la soare, şi-au spălat
rănile şi-au adăstat…/ O pată
de petrol aşternută pe cer,
acesta este cuvântul de ordine,

/ aceasta era vina lumii prinsă-
ntre viaţă şi moarte…”. Când armele rusești „latră” greierii ucraineni tac.

Indiscutabil, comoara lăsată de distinsa scriitoare Mariana Gurza este
inestimabilă. Să păstrăm vie amintirea despre scriitoarea, poeta, patrioata,
Mariana Gurza. Drept răspuns la întrebarea „Unde sunt cei care nu mai
sunt?”, Mariana Gurza, la sigur, este în ceruri alături de alte valori ale
culturii naționale.
Veșnică pomenire!

Valeriu DULGHERU: UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI – PRIMA UNIVERSITATE DIN REPUBLICĂ VIZITATĂ DE PREȘEDINTELE MAIA SANDU

„Eu nu am o baghetă fermecată, cu care să rezolv toate problemele peste noapte, dar eu am un plan și, mai mult, sunt neclintită în credința mea că vom pune Moldova pe calea cea dreaptă”

 (Maia Sandu)

            Da, dar pentru a „pune Moldova pe calea cea dreaptă”, are mare nevoie de sprijinul nostru, al celor mulți. De aceea, Doamna președinte Maia Sandu ne cere acest sprijin. Luni, 15 februarie, Universitatea Tehnică a Moldovei a fost vizitată de către președintele Republicii Moldova, Doamna Maia Sandu. Este prima universitate din Republică vizitată de noul președinte, la mai puțin de două luni de la investire. Fostul președinte nu a găsit timp în cei patru ani de a vizita instituția, de care depinde asigurarea cu cadre inginerești a întreprinderilor industriale ale Republicii. El avea interesele lui personale.

Subiectele discuțiilor, pe care președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, și consilierul prezidențial în domeniul educației și cercetării, Liliana Nicolaescu-Onofrei, le-au avut cu profesorii și studenții Universității Tehnice a Moldovei, au fost adaptarea sistemului educațional la noile realități, accesul la educație de calitate, provocările din învățământ, dar și potențialul de dezvoltare a afacerilor.

M-am bucurat să revăd profesori dedicați, cărora le-am mulțumit pentru abnegația cu care își fac munca de formare a noilor generații și cu care am discutat despre provocările curente ale sistemului educațional din Republica Moldova – provocări care sunt ale întregii societăți. Și m-am bucurat să cunosc tineri entuziaști, cărora le-am vorbit despre propria mea experiență de student în țară și peste hotare. I-am îndemnat să valorifice toate oportunitățile de studii, pe care le oferă lumea de astăzi, după care să revină acasă ca să pună umărul la dezvoltarea țării noastre”, a spus Maia Sandu.

Președintele a vizitat săli de clasă, diverse laboratoare IT și cele din cadrul Facultății „Tehnologia alimentelor”. Ea a apreciat felul în care arată, dar și ce face Universitatea Tehnică a Moldovei astăzi, și mai ales faptul că este o instituție, care și-a păstrat spiritul modern și inovator și pe timp de pandemie, reușind să se adapteze la noile realități și să asigure calitatea procesului de studii.

Printre cele trei facultăți din campusul Râșcani vizitate de Doamna Președinte a fost și facultatea „Inginerie Mecanică, Industrială și Transporturi”, care s-a aflat la baza fondării Institutului Politehnic (astăzi Universitatea Tehnică a Moldovei) în a. 1964. La intrarea în aula 6-II a fost întâmpinată cu flori din partea susținătorilor președintelui, care nu au avut posibilitatea până acum s-o felicite cu câștigarea acelor importante alegeri prezidențiale din toamnă, care vin să aducă schimbarea. Această aulă este plină de istorie. Aici au avut loc bătălia electorală din a.1990 pentru primul parlament al Republicii Moldova între candidatul, colegul nostru profesorul Vasile Nedelciuc, înaintat de organizația Frontului Popular destul de puternică de la Institutul Politehnic (astăzi Universitatea Tehnică a Moldovei), și rectorul de atunci profesorul Vasile Calmuțchi. În rezultat profesorul Vasile Nedelciuc a câștigat cu majoritate absolută în fața rectorului, fapt ce vorbește despre puterea organizației Frontului Popular de la institut, și nivelul înalt de democrație chiar dacă eram la începuturi. În această aulă au avut loc multe întâlniri ale profesorilor și studenților cu președintele României Traian Băsescu, cu mulți oficiali de prim rang din Republică.

            Deschiderea întâlnirii a fost făcută de rectorul Universității Tehnice a Moldovei, prof.univ.dr.hab. Viorel Bostan, în fața unui număr extrem de restrâns de profesori dictat de restricțiile pandemiei COVID-19 (dacă pandemia ar fi lipsit aula ar fi fost la sigur arhiplină). Rectorul i-a urat bun venit la Universitatea Tehnică a Moldovei, a expus succint problemele cu care se confruntă Universitatea, la general și Facultatea, în particular, în special, legate de pregătirea inginerilor pentru întreprinderile industriale și companiile străine din domeniul construcțiilor de mașini.

            Oferindu-i-se cuvântul, subsemnatul, a felicitat-o pe Doamna președinte Maia Sandu cu victoria covârșitoare repurtată în alegerile prezidențiale din anul trecut. A asigurat-o de susținerea fără rezerve a majorității colectivului profesoral, susținere demonstrată prin Declarații în clipe grele pentru ea (de ex. Declarația de susținere a Guvernului Maiei Sandu din 11 iunie 2019 (atunci când Plahotniuc nu dorea cedarea puterii !), semnată de peste 200 de cadre didactice). Au fost și alte două Declarații de susținere a Maiei Sandu în alegerile prezidențiale din anul trecut înainte de primul și al doilea tur. Dar au fost expuse și unele îngrijorări: „Doamnă Președinte! Aveți susținerea totală a noastră în tot ce faceți, în special, în aceste zile. Apreciem eforturile Dumneavoastră de curățare a clasei politice, de provocare a alegerilor parlamentare anticipate. Dar în aceste alegeri anticipate trebuie să venim extrem de organizați pentru a asigura o majoritate parlamentară eurounionistă, fiindcă există marele pericol de câștigare a alegerilor de o coaliție prorusă de stânga „Dadon+Șor+Usatîi”… Pierderea acestei șanse de revenire la normalitate în acest colț de țară atât de prost guvernat va fi o catastrofă. Din păcate susținătorii universitari ai transformărilor democratice, a opțiunilor eurounioniste, au fost dezamăgiți în repetate rânduri. De la Independență încoace la început au fost dezamăgiți de trădarea lui Iu(da) Roșca, care a distrus cea mai puternică mișcare de eliberare națională – Frontul Popular. Mai târziu, au fost dezamăgiți și de conducerea PFD în frunte cu V. Matei și a altor partide, care prin egoismul partinic au deschis calea regimului comunist voronist pentru opt ani înainte. Revoluția tinerilor din 7 aprilie 2009 a trezit la mulți o speranță, care însă a fost spulberată de infantilismul și ranchiuna liderilor PLDM (V. Filat) și al PL (M. Ghimpu), care s-au bătut fratricid între ei, spre bucurie și cu concursul lui Plahotniuc, până au dispărut din viața politică. Cu doar 19 mandate câștigate în scrutinul din 2014, prin șantaj și cumpărare, Plahotniuc s-a căpătuit cu o majoritate de tocmai de 67 de deputați (din 101), ajungând în anii 2017-2019 cu toate puterile în stat sub el. Dezamăgirea a fost mare. A treia oară speranța a apărut după alegerile parlamentare anticipate din 1 și 15 noiembrie 2020, când grație unei mobilizări fără precedent, în special, a bravei Diaspore, cu mijloace financiare minime, cu publicitate practic inexistentă, Doamna Maia Sandu a câștigat detașat (cu 57,73%) în fața buldogului Dadon, care avea toată susținerea financiară, logistică, mediatică a Rusiei și pe interior. Pentru a Vă duce la îndeplinire toate planurile privind curmarea corupției, reforma justiției și reformele economice extrem de necesare, Dumneavoastră Doamnă președinte Maia Sandu aveți strictă nevoie de un parlament și un guvern proeuropean reformator. Profesorii Universității Tehnice a Moldovei nu ar dori să se dezamăgească (a câta oară !). De aceea, venim cu un îndemn către toate forțele eurounioniste de unificare a forțelor în alegerile parlamentare anticipate…”.

              Drept răspuns, Doamna președinte Maia Sandu a dat asigurări că este hotărâtă să pună Moldova pe calea cea dreaptă, să facă tot posibilul pentru a asigura victoria forțelor eurounioniste în alegerile parlamentare anticipate. Președintele a dat asigurări că, împreună cu echipa sa, va depune toate eforturile ca să creeze condiții mai bune pentru trai și pentru muncă, pentru lansarea afacerilor și a asigura acces echitabil la justiție, pentru a aduce investitori care să creeze locuri de muncă bine plătite. „La fel de important este să elaborăm un concept clar și incluziv de creștere economică, cu accent pe IMM-uri, care să funcționeze în toată Republica. Sunt lucruri simple și firești, care însă pot fi un mare argument pentru noile generații, inclusiv pentru studenții de azi ai Universității Tehnice a Moldovei”, a subliniat președintele Maia Sandu. În final, președintele Maia Sandu a fost aplaudată de cei prezenți, puțini la număr din cauza pandemiei, dar hotărâți în a o ajuta (pe toate căile posibile).

            Sunt mulți, care doresc să o susțină, dar din păcate, președintele Maia Sandu nu se bucură de întreaga susținere, pe care o merită și de care are strictă nevoie acum în această situație extrem de dificilă de crize politică, pandemică, economică, cel puțin din partea colegilor de pe eșichierul politic de dreapta-centru dreapta. Chiar dacă în câteva rânduri am venit cu critici (constructive nu acide!) în adresa președintelui interimar PAS Igor Grosu pentru declarația negândită și pripită că PAS-ul va merge de unul singur în alegerile parlamentare anticipate, zilele trecute Domnul Grosu a propus o soluție foarte interesantă și viabilă de coalizare a forțelor eurounioniste: de a crea coaliții între PAS, PPDA, PDM ș.a. (chiar și adepții lui R. Usatîi) în consiliile raionale și locale. Este un bun exemplu ce s-a întâmplat la Leova. Aceasta va fi de fapt o coalizare a forțelor eurounioniste la nivel local, fapt ce va reduce la minim războiul fratricid în alegeri.

Unii, frustrați că nu li se acceptă ajutorul așa cum îl văd ei, stau în poziție de expectativă. Alții, s-au înrolat în armata șordodonistă, care luptă pe toate căile împotriva Maiei Sandu, camuflându-se în tot soiul de „experți”.

În aceste zile suntem martorii unei adevărate linșări a Doamnei Președinte Maia Sandu. Diverși „mari cunoscători și mari apărători” ai Constituției o învinuiesc pe președintă de încălcarea Constituției prin neacceptarea din cauza unor suspiciuni de corupție a candidatului la premier înaintat de banda de hoți șordon, pe care o „dau drept o majoritate parlamentară formalizată”. Priveam emisiunea „Politica” a Nataliei Morari, care-i avea în studio drept invitați pe profesorul dr.hab., marele constituționalist Alexandru Arseni, unul din semnatarii Declarației de Independență, și pe Teodor Cîrnaț, care se pretinde a fi „mare cunoscător al Constituției”, dar de fapt este un tânăr rechin cu mari ambiții, un simplu păreolog. O zi înainte l-am privit pe acest păreolog Cîrnaț la postul lui Dadon NTV alături de controversatul Valeriu Reniță, membru pcrm 2003-2009, care a lustruit imaginile tuturor dictatorilor (Lucinschi, Voronin, Plahotniuc, Dadon Continue reading „Valeriu DULGHERU: UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI – PRIMA UNIVERSITATE DIN REPUBLICĂ VIZITATĂ DE PREȘEDINTELE MAIA SANDU”

Valeriu DULGHERU: POETUL NAȚIONAL GRIGORE VIERU AR FI ÎMPLINIT ASTĂZI 86 DE ANI

Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, în s. Pererâta (chiar pe malul Prutului), județul Hotin, Regatul României. A fost cel mai mare poet român contemporan din Republica Moldova. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. Se angajează ca redactor la redacția numită revista pentru copii „Scînteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul „Tînărul leninist„, actualmente „Florile Dalbe„, apoi ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”.

A fost un oaspete des al „Căsuței Poeziei” din satul Cociulia, din preajma baștinei mele Carpești, de la poalele codrilor la hotar cu Bugeacul, raionul Cantemir. Tot aici scrie celebra carte pentru preșcolari „Albinuța”.

Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău, cu o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică. În chiar anul apariției devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.

La sfârșitul anilor ’80, Grigore Vieru se găsește în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deșteptarea conștiinței naționale a românilor din Basarabia. Vieru a fost unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova și se află printre organizatorii și conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989. A participat activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se votează limba română ca limbă oficială și trecerea la grafia latină.

Grigore Vieru a decedat într-un stupid accident rutier pe data de 18 ianuarie 2009 la vârsta de doar 73 de ani. La înmormântare au asistat câteva zeci de mii de oameni, diviziile lui Grigore Vieru, cum le-a denumit profesorul Dan Dungaciu într-un articol. Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost declarată zi de doliu în Republica Moldova, la ora 10:00 întreaga republică ținând un moment de reculegere.

Continue reading „Valeriu DULGHERU: POETUL NAȚIONAL GRIGORE VIERU AR FI ÎMPLINIT ASTĂZI 86 DE ANI”

Valeriu DULGHERU: ELIMINA-VOM OARE CÂNDVA S(C)LAVUL DIN NOI?

„Ei ne hăcuiră graiul, și doina, și harta. / Ei gâtuiră prădalnici biserici frumoase?.

Ei ne răstigniră pe cruce în patruzeci și șase. / Ei ne-au mânat în siberii cu pistolul din urmă?.

Ei ne-au scos din ocol văcuță și turmă. / Ei, înnodații nerușinării. Huide-o potaie!”

(Grigore Vieru. 13 strofe despre mancurți).

 

                        Mă întrebam ceva timp în urmă „Elimina-vom oare cândva s(c)lavul din noi”, cei din Basarabia? Răspunsul este că nici după 30 de ani de așa numită independență, de așa numită limbă de stat „limba moldovenească (română)”, care este încălcată în permanență la cele mai înalte nivele: parlament, guvern, alte structuri statale, „nu am eliminat s(c)lavul din noi”. Drept dovadă este și cazul recent legat de așa numită lege privind „limbă de comunicare limba rusă”.

            În ultimele clipe ale anului trecut, în ultimele zile de activitate ale celui mai toxic, celui mai mare trădător președinte, pe care i-a avut această așchie de popor român atât de prost guvernată în acești 30 de ani, kremlinezul Dadon împreună cu gașca lui șordon din parlament a adoptat și promulgat pe bandă rulantă un set de „legi” controversate. De fapt a pus sub noua președinție și, sperăm, noua majoritate parlamentară și guvern, mai multe mine cu efect întârziat. Acest kremlinez Dadon este gata la comanda boșilor săi de la Moscova (de când nu mai este președinte – doar de o lună de zile, a reușit de două ori să plece la Moscova după instrucțiuni) să arunce în aer totul, doar să demonstreze că fără el la președinție este mai greu, iar boșilor săi – că le slujește cu credință. „O să vă convingeți că președintele Dodon, guvernul Chicu, au fost cele mai bune din istoria Republicii Moldova”, spunea Dadon în ultimul său cuvânt în calitate de președinte.

            Una dintre aceste legi este Legea votată de majoritatea șordon (Dodon+Șor+Plahotniuc) pe 16 decembrie 2020 conform căreia limba rusă devine „limbă de comunicare interetnică”, de fapt a doua limbă de stat, dacă nu prima. Grație unicei instituții funcționale în stat Curții Constituționale acest lucru nu s-a întâmplat. La interpelările argumentate ale reputatului istoric deputat Octavian Țîcu (independent), către a declarat „Socialiștii doresc ca sub umbrela limbii ruse să atragă toate minoritățile etnice din Republica Moldova și să le contrapună majorității românești. Noi trăim într-un stat în care cu excepția regiunii transnistrene, asupra căreia nu avem drept constituțional, românii reprezintă 80% din populație. Asta înseamnă discriminarea românilor”, și a deputatului Dinu Plângău (PDA) Curtea Constituțională în ședința sa din 21.01.2021 a hotărât „Statul protejează limbile materne ale tuturor minorităților etnice din Republica Moldova și nici o limbă a minorităților etnice nu trebuie să aibă un statut superior altei minorități”.

       O decizie foarte judicioasă, bine argumentată. Conform recensământului din a. 2014 minoritatea etnică rusă cu 4,1% este a treia după cea ucraineană și găgăuză. Conform aceluiași recensământ al populației (din 2014), 77,86% dintre cetățenii moldoveni vorbesc limba română, 9,3% – limba rusă, 4,08% – limba găgăuză, 3,8% – ucraineană și 1,48% – bulgară. De menționat că unii ruși, ucraineni, găgăuzi, bulgari, în special din generația tânără, vorbesc limba română. De asemenea, potrivit unei expertize a proiectului, efectuate de Centrul Național Anticorupție, implementarea acestuia ar constitui „un pericol iminent la adresa orânduirii sociale și bazele statalității Republicii Moldova”. De asemenea, lipsa unui aviz al guvernului, proiectul fiind legat de cheltuieli majore în legătură cu traducerea tuturor documentelor și în limba rusă. De asemenea, avizul negativ al CSM la proiectul de lege privind statutul limbii ruse.

          Să ne oprim puțin la acea ședință a Curții Constituționale. Temperatura era maximă atât în interiorul Curții cât și la porțile ei. Afară, un grup de tineri ruși din filiala în Basarabia a organizației de tineret a lui Putin „Nashi (Ai noștri)”, trimisă de Dadon înarmată până în dinți cu tot soiul de pancarde, cu megafon, păzită bine de breaza noastră poliție. Nimeni nu a comentat după aceea comportamentul acestora, modul indecent de promovare a „opiniei lor” în locuri publice. Tinere, niște pițipoance de doar vreo 20 de ani, țineau în mâini pancarde cu cuvinte obscene din bogatul „folclor rusesc”. La megafon erau retransmise de pe un iPhon melodii, de asemenea, cu conținut indecent. Unde sunt structurile respective care să se autosesizeze? Grație lui Vasile Costiuc a fost organizată și întrucâtva au fost bruiați acești „baistruci” ai lui Putin.

         În interior se confruntau (cu argumente) reprezentanții celor două tabere: de o parte istoricul Octavian Țîcu, care a avut o prezentare a sesizării sale foarte argumentată, și Dinu Plângău. De cealaltă parte – buldogul psrm-ist Va sile Bolea (este trimis la toate întrunirile, emisiunile televizate, cu unicul scop de al bruia pe oricine!), unul dintre autorii legii cu argumente trăsnite precum că „vorbitori de limbă rusă în Republica Moldova sunt peste 40%” (conform unicei surse credibile Recensământul populației din a. 2014 vorbitorii de limbă rusă reprezintă doar 9,3%, constituit din o parte de ruși (alții vorbesc deja limba română), o parte de ucraineni, găgăuzi, bulgari (alte părți vorbind limba română), și Fadei Nagacevschi (pudelul Fadeiushka), ministrul în exercițiu al Justiției. Ieșirile acestui Bolea nu m-au mirat, cunoscându-i nivelul de pregătire și misiunea pe care o are de îndeplinit. Cât privește acest așa numit ministru (în realitate a rămas avocat al psrm ce a fost până la funcția de ministru!), membru al „unui guvern tehnocrat, apolitic !”, care s-a etalat în mare apărător al limbii ruse, a pledat pentru menținerea statutului special al limbii ruse și a apreciat hotărârea Curții Constituționale ca fiind „o soluție periculoasă”. Mai mult, după ședință el a postat pe pagina sa de Facebook, în limba rusă, definiția schizofreniei, adică a celora care nu sunt de acord cu poziția lui și a bosului Dadon (să înțelegem, cei din interiorul Curții Constituționale, și din afara ei. Această postare a fost făcută după ieșirea de la Curtea Constituțională și „primirea călduroasă” de către protestatarii (apărătorii limbii române) de afară, fiind la un pas să fie luat la bătaie. Dar de ce la indignat atât de mult această reacție a protestatarilor? Este o reacție la escapadele iudelor. Înainte de a face ceva, de a spune ceva împotriva neamului, din care se trage, trebuie să știe ce-l așteaptă. Aceștia, inclusiv acest Fadeiushka cu cetățenie română (tot mai mult mă miră poziția guvernului român față de astfel de indivizi cu cetățenie română care lucrează împotriva României!), trebuie să știe care trebuie să fie tratamentul unor iude, al unor mankurți. Cu atât mai mult că în a. 2009 acest Fadeiușka fusese atacat de persoane necunoscute chiar la intrarea în blocul locativ. Se vede că e ceva ereditar. Tatăl său, Vitalie Nagacevschi, este cu trup și suflet în slujba oligarhului interlop, acum fugar, V. Plahotniuc, iar feciorașul său Fadeiușka – în slujba kremlinezului trădător Dadon. Ambii doar cu interes material și nicidecum din necunoștință de cauză. De menționat că seniorul V. Nagacevschi era foarte activ la începuturile Mișcării de Eliberare Națională și lupta pentru limba română în straiul ei firesc – alfabetul latin. Acum fiul său luptă tot atât de îndârjit pentru transformarea limbii ruse în a doua (sau chiar prima) limbă de stat.

        Chiar și pentru un diletant este absolut clar că tot acest război lingvistic este dirijat de la Kremlin. După ce pe 16 decembrie 2020, noaptea, la ultima ședință din sesiunea de toamnă-iarnă a Parlamentului, ocolind mai multe proceduri legislative, fără consultări publice și fără avizul Guvernului, deputații PSRM+Șor+transfugii lui Plahotniuc au votat o modificare la legea privind funcționarea limbilor, prin care au oferit limbii ruse (limba unei minorități de 9,3%) statut special, secretarul de presă al președintelui Putin Dm. Peskov a salutat promulgarea pe 18.12.2020 a acestei legi de către Dodon. Dar și reacția bolnăvicioasă a ambasadei Rusiei la Chișinău la decizia Curții Constituționale vorbește de acest lucru. „Hotărârea Curții Constituționale din Republica Moldova, din 21 ianuarie, cu privire la privarea limbii ruse de statutul unei limbi de comunicare între naționalități reprezintă un factor îngrijorător în contextul păstrării păcii interetnice în statul moldovenesc, care este unul multinațional (să se uite la Rusia lui cu adevărat multinațională, în care din cele peste 200 de popoare subjugate au mai rămas doar vreo sută și în care în scurt timp adevărații slavi deja sunt în minoritate). Într-un asemenea context, jignirile radicalilor la adresa conducerii țării noastre, a poporului Rusiei, dar și a vorbitorilor de limbă rusă din Republica Moldova seamănă a blasfemie și a ceva nenatural. Reacțiile forțelor moldovenești sănătoase (adică ale lui Dadon, Fadeiushka, Țîrdea, Batrîncea!) la acțiunile rusofobe sunt de înțeles. Despre consecințele șovinismului anti-rus de la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90 ai secolului trecut se ține minte bine aici”, se spune în declarația Ambasadei Rusiei la Chișinău. Să ne întrebăm, cu ce drept face acest șovin velicorus ambasador astfel de declarații de șovinism în adresa celei mai înalte instituții într-un stat – Curtea Constituțională, într-un stat care se consideră independent? În replică, Ministerul moldovean de Externe a difuzat un comentariu, în care solicită misiunilor diplomatice acreditate la Chișinău și membrilor personalului diplomatic al acestora „să manifeste respect față de legile, regulamentele și instituțiile statului de acreditare și să se abțină de la comentarii, care ar putea fi calificate ca ingerințe în treburile interne ale statului”. Este întocmai ca în cazul filmului cu desene animate „Miki Maus” „Băieți, dați să fim prieteni”. În loc să fie declarat „persona non grata” pentru ingerință în treburile interne ale unui stat suveran.

          Declarații războinice vin di partea oficialilor ruși de prim rang. Președintele rus V. Putin declară limbii ruse îi este declarat război în întreaga lume (dar ce are întreaga lume cu această limbă rusă?) pentru ai reduce spațiul de utilizare. În opinia lui fac acest lucru „rusofobii de peșteră”, „marginalii” și „naționaliștii agresivi”. Problema statutului limbii ruse este de o mare importanță pentru păstrarea stabilității sociale și a armoniei interetnice în societatea moldovenească, precum și în contextul soluționării transnistrene. Sperăm că conducerea republicii va avea suficient bun simț pentru a nu provoca o exacerbare artificială a tensiunii politice interne pe baza limbajului”, a declarat  purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe Federației Maria Zaharova.

            „Nu mai puţin important este faptul că decizia Curţii Constituţionale îndepărtează Moldova şi mai mult de soluţionarea conflictului transnistrean. Este greu de imaginat că locuitorii din stânga Nistrului, care au suferit o tragedie în urmă cu 30 de ani, din cauza aceloraşi probleme lingvistice şi aceloraşi dorinţe ale autorităţilor de la Chişinău de a efectua o românizare forţată, ar dori brusc să se reintegreze cu o astfel de Republică Moldova”, afirmă senatorul rus K. Kosaciov. „Pasărea pre limba ei piere”, spune o veche zicală românească. Iată adevăratul scop. Și arhicunoscuta argumentare a separatismului transnistrean că s-au separat din cauza „problemei limbilor”, cauza adevărată fiind în același stil expusă de președintele sovietului suprem de la Moscova Lukianov: „Dacă veți continua cu independența vă vom crea două republici (ulterior, într-adevăr au fost create „republicile” de la Tiraspol și Comrat.

           Să ne întrebăm, de ce acești șovini ruși au atâta grijă de conaționalii lor de la noi, pe care noi nu dorim să-i considerăm idioți așa cum i-ar fi considerat Karl Marx: „A nu cunoaște limba țării în care trăiești poate doar oaspetele, idiotul sau ocupantul, care-și impune limba sa”? De ce în permanență acești șovini vin cu duble standarde (doar rusului, oriunde ar fi, trebuie să-i fie create condiții ca să simtă ca acasă, să nu mai dorească să revină acasă, rămânând coloana a 5-a a Kremlinului? În țara sa Rusia V. Putin  a impus o lege, care-i impune pe toți migranții să dea examen la cunoașterea limbii ruse, inclusiv cei care lucrează în calitate de măturători de stradă pentru a nu-i crea disconfort unei Maria Ivanovna când aceasta va dori să ajungă la urechile migrantului tot ce gândește ea, reprezentanta națiunii superioare, despre un păcătos de migrant (moldovean, uzbec, tadjic ș.a.). „Ei au nevoie de Rusia nu Rusia de ei. Dacă nu le place, să plece”, a declarat V. Putin în plenul parlamentului, fiind ovaționat în picioare de către toți parlamentarii timp de cinci minute.

          Lăudabil, într-adevăr cei care pleacă la lucru în Rusia, în Occident, trebuie să cunoască limba statului în care doresc să lucreze. Dar de ce duble standarde? De ce ultrașovinii gen Hrenova, Apostolova ș.a. își permit de la tribunele celui mai înalt for în stat – Parlamentul să ne vorbească în limba rusă atunci când nu toți (în special generația tânără) o înțeleg? Iată de ce înțeleg starea de spirit a celor din fața Curții Constituționale din ziua de 21.01.2021, care le răspundeau baistrucilor lui Putin-Dadon, păziți de poliția moldovenească: „Să vorbiți în limba voastră în Siberia”; „Limba ocupanților”, „Jos mafia rusească”, „Să se ducă să-i lingă lui Putin…”, „Voi trebuie să ne cereți iertare în genunchi pentru GULAG, deportări, războiul în Transnistria”.Pe stradă, în instituții de stat, dacă vi se adresează în limba română răspundeți-le în limba română”, îndemna V. Costiuc.

          Într-adevăr, „reacția forțelor sănătoase moldovenești” nu s-a lăsat mult așteptată (la îndemnul mentorilor lor de la Kremlin). Dodon: „Vorbitorii de limbă rusă vor organiza proteste… Noi nu vom ceda, PSRM va înregistra un nou proiect. Să vedem dacă Maia Sandu îl va accepta… Vom avea proteste”, a spus Dodon, care și-a expus poziția în limba rusă, în semn de dispreț față de decizia de joi a Curții Constituționale, și a limbii române! „Repet, noi nu vom admite ca Curtea (cacofonie! De unde să știe acest intrus agramat despre astfel de subtilități!) să substituie Parlamentul Republicii Moldova, care este organul superior reprezentativ în această țară. Noi nu vom permite ca un grup de cetățeni să decidă în locul întregului Parlament. Doi, evident că vom recurge la mai multe măsuri și evenimente, care vin să restabilească ordinea de drept și prin declarații din partea Parlamentului, și prin alte acțiuni”, a menționat vicepreședintele parlamentului V. Batrîncea, un ins certat cu bunul simț (acesta este cel care a rupt harta României Mari în plină ședință a parlamentului), care a fost exmatriculat de la Universitatea de Stat din Moldova chiar în primul an de studii pentru nereușită. Să facă față procesului de studii măcar la nivelul unui student slab dar cu note trecătoare nu a fost în stare, acum însă în calitate de ditamai vicepreședinte al parlamentului este specialist în toate ca și bosul său Dadon. Dar să știe intrusul că nici noi nu vom admite ca o bandă de interlopi, aflați în slujba țarului Putin, să substituie Curtea Constituțională, cel mai înalt for al puterii. Continue reading „Valeriu DULGHERU: ELIMINA-VOM OARE CÂNDVA S(C)LAVUL DIN NOI?”

Valeriu DULGHERU: Calea spinoasă a Unirii Principatelor Moldova și Muntenia

Astăzi se împlinesc 162 de ani de la marele eveniment istoric – realizarea visului de secole de Unire a principatelor românești. La 24 ianuarie 1859 prin alegerea domnitorului moldovean Alexandru Ioan Cuza, ales la 5 ianuarie 1859, domnitor și al Munteniei avea loc Mica Unire, prima reîntregire a poporului român. Premisele Unirii principatelor au fost mai multe evenimente care au avut loc în ambele principate. Un pas spre unire a fost elaborarea la 1842 a unui proiect de unificare „al măsurilor și greutăților”. La 1 ianuarie 1848, domnitorul muntean Gheorghe Bibescu face primul pas spre unirea Principatelor, desființând Vama din Focșani, care era cel mai important punct vamal între cele două țări, realizându-se astfel uniunea vamală între Moldova și Țara Românească. Un rol decisiv în promovarea unirii celor două principate l-a avut mişcarea revoluţionară de la 1848 din Principate, care făcea parte din conglomeratul de revoluţii europene. Revoluția română de la 1848 s-a desfășurat în condițiile în care părți din teritoriul național se aflau în stăpânirea imperiilor vecine (imperiile țarist și Austro-ungar), în timp ce Moldova și Muntenia  erau constrânse să accepte protectoratul Rusiei țariste și suzeranitatea Imperiului Otoman.

În momentul izbucnirii războiului Crimeii, alături de alţi mari prieteni ai românilor din presa occidentală, a fost cunoscutul jurnalist francez Saint Marc Girardin. În articolul său scris în favoarea românilor, „Poziţia viitoare a Principatelor de la Dunăre”, din mai 1854, reia discuţia despre drepturile principatelor cuprinse în capitulaţii: „ele au o existenţă aparte şi un guvernământ deosebit; ele au legiuirile şi aşezămintele lor…Hospodarii Moldovei şi ai Valahiei ascultă de sultan ca de suzeranul lor…Ei sunt o naţionalitate distinctă şi recunoscută de către puterile europene”.

În perioada Congresului de la Viena, Girardin reia discuţia despre drepturile românilor bazate pe istorie în „Articol privind Principatele Române, prilejuit de deschiderea Conferinţei de la Viena”: „Sperăm că Congresul de la Viena, când o fii să ieie o hotărâre asupra soartei Prinţipatelor nu va trece cu vederea dreapta cerere a moldo-valahilor în ceea ce priveşte naţionalitatea consfinţită prin vechi tractaturi… când ele s-au văzut silite a se închina armelor sultanilor, chiar atunci au făcut pe învingători ca să recunoască naţionalitatea lor, primind suzeranitatea iar nu giugul acestora….Neatârnarea şi autonomia neamului moldo-valah este deci un drept vechiu şi legiuit…şi negreşit că va fi luat în seamă de Congresul Vienei. Patrioţii din Moldo – Valahia aveau toată dreptatea de a se rezema pe acele tractaturi când, anul trecut, cerea arme Turciei şi Europei ca să mute teatrul războiului chiar în sânul Basarabiei” [137, p.118].

Deznodământul războiului Crimeii (care a durat din 28 martie 1853 până în 1856), a creat la un context european prielnic realizării unirii. Situația externă se arăta favorabilă; înfrângerea Rusiei și hegemonia politică a Franței ofereau un context benefic pentru punerea în practică a proiectului, cu atât mai mult cu cât Napoleon al III-lea, împăratul francezilor, dorea un bastion răsăritean convenabil politicii sale, care să contrabalanseze expansiunea rusească și să contribuie, alături de Italia, la subminarea sau chiar la destrămarea monarhiei austro-ungare.

Pacea s-a încheiat prin Tratatul de la Paris (30 martie 1856), care cuprindea următoarele clauze pentru Principate [66, p. 606]:

  1. Se retrocedează Moldovei trei judeţe din Basarabia;
  2. Protectoratul ţarist este înlăturat, Principatele rămânând sub suzeranitatea Porţii, dar cu garanţia marilor puteri europene ;
  3. Regulamentele organice vor fi revizuite potrivit dorinţelor românilor. În acest scop, se va convoca în fiecare principat câte un divan ad-hoc, reprezentând toate clasele societăţii. Dorinţele acestor divanuri vor fi examinate de puterile europene şi rezultatul final – exprimat printr-o convenţie, care se va încheia tot la Paris.
  4. Libertatea navigaţiei pe Dunăre şi neutralitatea Mării Negre.

Înfrântă în Crimeea, de către Marile Puteri aliate Turciei, Rusia este nevoită, în 1856, să întoarcă Principatului Moldovei o bună parte din Bugeac: vestul și toată linia Dunării, inclusiv o îngustă ieșire la mare în dreptul satului Jibrieni, cu o suprafață totală de 10.977 km².

Votul popular, favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări ad-hoc în 1857, a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri (Franța, Rusia, Anglia, Prusia și Sardinia, Imperiul Otoman și Austria), prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune.  Întrunite în capitala Franței pentru a lua în discuție cererile celor două Divanuri ad-hoc (10/22 mai – 7/19 august 1858), puterile europene au adoptat Convenția de la Paris:

Principatele își păstrau autonomia sub suzeranitatea Porții și sub protecția celor șapte puteri;

– Se adopta denumirea de Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, fiecare având instituții proprii;

– Se înființau instituții comune precum Comisia Centrală de la Focșani

(care elabora proiectele de legi de interes comun), Înalta Curte de Justiție și Casație, armata;

– Se prevedeau principii de organizare și modernizare a viitorului stat (separația puterilor în stat, desființarea privilegiilor de clasă, egalitatea în fața legii, drepturi politice pentru creștini, libertatea individuală);

– Dreptul de vot rămânea cenzitar.

Convenția de la Paris avea să joace rolul unei veritabile Constituții a Principatelor. Au urmat alegerile pentru Adunările Elective, care urmau să îi desemneze pe cei doi domni.

Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza. În Moldova, în urma alegerilor din 5/17 ianuarie 1859, a fost ales în unanimitate liderul unionist Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul „Partidei Naționale”. Alegerea nu a fost simplă. Iniţial doreau să-l susțină pe Grigore Sturza, fiul fostului domnitor, Mihail Sturza, și agent al Rusiei. Acesta, susținut de Rusia, viza și el unirea celor două țări, dar sub domnia sa și sub forma unui stat-marionetă care să facă jocurile Imperiului Rus. Cu două zile înainte de votul pentru alegerea domnitorului, unioniștii au înțeles jocul lui Sturza și au hotărât să-l respingă și să desemneze un candidat al lor. După dispute aprinse, a fost acceptat comandantul micii armate moldovene, Alexandru Ioan Cuza (care nu participase la întâlnire). La adunarea propriu-zisă, Cuza a fost prezentat drept variantă de compromis între conservatorii filoruși și liberalii pro-occidentali  (francofili). Oamenii lui Sturza au fost surprinși să constate că acesta este respins și în schimb adunarea îl votează în unanimitate pe Cuza. S-a uneltit pentru uciderea liderilor unioniști Mihail Kogălniceanu, Anastasie Panu și Manolache Epureanu (pe al căror sprijin contase Sturza, dar care au votat pentru Cuza) și a domnitorului Cuza. Complotul a fost însă dejucat după ce a fost deconspirat de Alecu von Onciul și Iacob Antosz, iar ancheta a dovedit ulterior implicarea Rusiei.

Întrucât în textul Convenției nu se stipula ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane separate, liderii unioniști au decis ca alesul Moldovei să fie desemnat și în Țara Românească. Acolo însă, Cuza era susținut doar de liberali, în timp ce conservatorii dețineau 46 din cele 72 de mandate. În această situație, liberalii radicali au inițiat, prin intermediul tribunilor, o vie agitație în rândul populației capitalei și al țăranilor din împrejurimi. O mulțime de peste 30000 oameni s-a aflat în preajma Adunării. Unul dintre tribuni, I.G. Valentineanu, nota că poporul era gata „să năvălească în Cameră și să o silească a proclama ales pe alesul Moldovei”.

Deosebit de înflăcărat a fost discursul rostit de deputatul Vasile Boierescu în adunarea electivă din Bucureşti, la 24 ianuarie 1859: „Pentru ce suntem împărţiţi în două câmpuri?” Oare nu suntem toţi fiii aceluiaşi mume? Care este cauza diviziunii noastre? Care este mărul discordiei dintre noi?”. Alexandru I. Cuza a fost votat în unanimitate. Astfel s-a făcut primul pas către definitivarea Unirii Principatelor Române. Țările au intrat de atunci într-o uniune personală. Conceptul era cunoscut la acea vreme, dar nu însemna nimic în ce privește o unire politică. Orientarea unionistă a domnitorului a făcut însă ca acesta să acționeze pe parcursul următorilor doi ani în sensul unirii pe toate planurile.

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Calea spinoasă a Unirii Principatelor Moldova și Muntenia”

Valeriu DULGHERU: Masochismul – o boală națională

„Dacă vreți binele poporului vostru, faceți ce am făcut eu.

Eu am putut și voi puteți, numai să vreți”

                             (Kolinda Grabar-Kitarovic, presedintele Croației).

Această așchie de popor român din acest colț de țară pre nume Basarabia, atât de prost guvernat, aflat chiar în centrul geografic al bătrânei Europe, cedează în fața popoarelor Europei mai la toate capitolele: economic (suntem cei mai săraci în Europa), politic (de 30 de ani ne bălăcim într-o mizerie totală, cu un sistem extrem de corupt, de care nu putem scăpa), iar acum și pandemic (cu un centru unic de luptă cu COVID-19 practic inexistent, cu un minister aflat acum practic fără conducere, bieții lucrători medicali fiind unicii care luptă cu acest virus ucigaș). La ce excelăm este arta de a ne război între noi, frate cu frate, chiar și atunci când lupii au intrat deja în stână, de a promova acest masochism diabolic. Odinioară l-am avut pe Iu(da) Roșca și ortacii lui, care s-au luptat pe viață și pe moarte nu cu Lucinschi, nu cu Voronin, nu cu Moțpan, ci cu ai săi. Au bătut metodic în confrații lor până i-au distrus complet, pierind și ei. Au bătut diabolic în marii intelectuali. Vă mai aduceți scriiturile lui Iu(da) Roșca de tristă faimă „Falșii amici ai PPCD-ului” ș.a.

Și acum, în aceste zile, setea de sânge prevalează la unii. Au trecut ceva mai mult de două luni de la alegerile prezidențiale, mai puțin de o lună de la investirea Doamnei Maia Sandu, perioadă plină de sărbători când nu s-a prea lucrat, iar unii pseudopatrioți deja îi cer socoteală. Observați, fac acest lucru alături de marele trădător kremlinez Dadon, care la biroul său politic (ca pe timpuri!) de ieri îi cerea socoteală „pentru situația foarte gravă în care a adus țar (în doar vreo trei săptămâni !) la nicio lună de la investire și în o învinuia de uzurparea puterii în stat! La nicio lună cu atâtea sărbători, fără guvern, fără parlament, fără instituții de forță, Doamna Maia Sandu a reușit să uzurpeze puterea în stat! Curat murdar cum ar spune un mucalit. Ceea ce a făcut el timp de patru ani sau cel puțin în apr. doi ani după rușinoasa (pentru el) perioadă Plahotniuc, i se impută președintelui Maia Sandu, care încă nici nu a reușit să intre plenar în funcție. În aceeași zi, când Doamna Maia Sandu a plecat la Kiev, el a zburat de urgență la Moscova (nimeni nu-i verifică cum și pe ce bani a zburat, atunci când Doamna președinte Maia Sandu, care a plecat la Kiev cu o delegație din 9 persoane cu 2 microbuze, este verificată de tot soiul de ultrapatrioți), după instrucțiuni. Iată că după revenire de la Moscova le aplică în viață, declarându-i război total noului președinte, amenințând-o cu proteste stradale și impichment.  Este absolut vizibil acest lucru. Kremlinezul își continuă funcția de mare trădător, primindu-și solda de la Kremlin.

Kremlinezul Dadon își regrupează forțele pentru noua bătălie, pe care vrea cu tot dinadinsul s-o câștige (dar și stăpânul, care-l plătește, îi cere acest lucru). Cazul cu cei câțiva primari din raionul Soroca intimidați să părăsească PDM face parte din această strategie. Ruperea din hoitul muribund a unor bucăți cât mai mari este tactica gunoierilor.

Ce face dreapta-centru dreapta? O parte din centru-dreapta savurează victoria din noiembrie, nevăzând nimic ce se întâmplă în jurul lor. O altă parte așteaptă când primii se vor poticni. Unii de pe dreapta, în loc să facă tot posibilul pentru a se uni toți unioniștii într-un singur partid, își fortifică partiduțele cu personalități cu rolul de locomotive în viitoarele alegeri pentru a lua deja tradiționalul scor de maxim 4-5%, pe care le vor dărui lui Dadon și Șor.

Iar societatea? O bună parte înțelege foarte bine situația și încearcă s-o susțină măcar moral pe președintele Maia Sandu, aruncată practic de una singură în mijlocul haitei de lupi. Parcă ar fi puține atacurile mârșave din partea bandei de interlopi Șordon, o mai atacă și dintre cei care, conform logicii autoconservării, ar trebui măcar să tacă dacă nu doresc nici într-un fel s-o susțină. O brează ultrapatrioată ne luminează pe rețelele de socializare că „sacii cu bani ai lui SOROS au rezolvat totul, că analiștii politici cu jurnaliștii așa-zisi independenți cu interese meschine au manipulat împreuna că doar Maia Sandu șanse să câștige”. Nici nu observă acești păre(ologi) cum se plasează de aceeași parte a baricadei cu urmașul lui Chinghis Han hoțul Țîrdea. Chiar să nu înțeleagă că prin astfel de gogomănii aduce insulte milionului, care au votat-o pe Maia Sandu, celor peste 250000 din Diasporă, care, inclusiv cu cheltuieli materiale și de timp, au votat-o? La îndemnul logic de a termina războiul fratricid și ași pune toată energia și timpul la consolidarea centru-dreptei prin unificarea celor trei partide cu doctrină liberal-democrată, membre al PE (PAS+PPDA+PLDM) „ultrapatrioata” a răspuns franc: Platforma DA este cel mai credibil și curat partid. Ceilalți să facă ce o vrea”. Dar tocmai așa vorbeau și Iu(da) Roșca cu ortacii săi despre PPCD. Și unde este astăzi PPCD, cel mai „puternic, curat și important” partid de la începuturile Mișcării de Eliberare Națională? Unificarea celor trei partide ar fortifica Partidul unificat cu astfel de personalități ca I. Munteanu, A. Slusari ș.a. de la PPDA, cu Țap, Deleu ș.a. de la PLDM, în caz contrar se vor pierde. Păcat, de pierdut vom pierde cu toții.

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Masochismul – o boală națională”

Valeriu DULGHERU: În Basarabia apărut o speranță

În acest colț de țară atât de prost guvernat până acum, Basarabia, a apărut speranța de revenire la normalitate. Pe 24 decembrie a fost investită în funcție noul președinte Maia Sandu. Este într-un fel moș Crăciun venit în locul lui moș Gerilă. Discursul Doamnei președinte a fost unul foarte bine structurat, bine chibzuit, cu chemări la unitate, atât de mult compromisă de kremlinezul Dadon. Dar cel mai vizibil fir roșu, care trecea prin întregul ei discurs, a fost chemarea la susținere. A spus în repetate rânduri că doar împreună putem pune capăt hoțiilor, bădărănismului în politica de pe Bâc, iar „hoții să stea la pușcărie nu la guvernare”. Ceea ce apreciază majoritatea (cel puțin cei apr. 60% care au votat-o) la noul președinte, Maia Sandu, este simplitatea, sinceritatea, onestitatea, modestia și curățenia morală (nu a fost implicată nici într-o găinărie economică precum precedentul pseudopreședinte). S-a văzut acest lucru și în ziua „investirii”. A venit la Palatul Republicii neînsoțită de bodyguarzi, pe jos, fără alai de mașini și a fost aplaudată de cei prezenți în fața Palatului. Pseudopremierul Kiku și președinta parlamentului Z. Greceanîi au sosit cu alai în mașini luxoase și au fost huiduiți.

Pentru prima oară în istoria modernă la președinția Republicii a venit o femeie. Acestea întăresc încrederea că Doamna Maia Sandu va reuși să realizeze majoritatea obiectivelor formulate. De menționat că drumul Doamnei Maia Sandu spre vârful puterii a fost unul cu spini. Chiar de pe segmentul de centru-dreapta, puneau la îndoială capacitatea Maiei Sandu de a câștiga președinția într-o societate eminamente patriarhală. Iată că a câștigat, mesajul ei fiind unul clar și convingător chiar și pentru bărbații misogini, care au votat-o. Astfel și în Republica Moldova în cea mai înaltă funcție în stat a venit o femeie, de altfel ca și în mai multe țări ale Uniunii Europene, unde treburile merg bine, precum Estonia, Finlanda, Danemarca, Islanda, Croația, nemaivorbind de cea mai puternică femeie a Europei – Angela Merkel, care de peste 20 de ani conduce motorul economiei europene – Germania și de președintele Comisiei Europene, Ursula Von der Leyen.

            Prima Declarație în funcția de președinte Maia Sandu a făcut-o cu ocazia sfintei sărbători de Crăciun: „Dragi cetățeni, dragi prieteni! De Crăciun, vă transmit toate gândurile bune și vă doresc multă sănătate și bucurie. Crăciun fericit!”. Câtă curățenie creștină comparativ cu „Fericiunul crecit” al satanistului Dadon cu cruce la gât și carnetul de comunist la inimă. Sperăm mult, toată lumea bună, sătulă de această mizerie totală (pandemică, economică, morală), speră că doamna Maia Sandu va reuși să realizeze toate obiectivele formulate fiindcă sunt vitale pentru redresarea situației extrem de dificile lăsată de această guvernare catastrofă Dadon+Kiku. „Să vedem ce o să faceți acum” spune acest hoț, mare trădător kremlinez Dadon. Guvernul Kiku                s-a menținut cu tot dinadinsul la putere (în mod normal trebuia să cadă încă în vară, când a fost înaintată prima moțiune de cenzură, dar care a căzut din cauza cârdășiei lui Dadon cu Șor) până când a fost împărțit bugetul după placul celor două clanuri mafiote (Dadon +Șor). Chiar dacă nu avea să fie lansată moțiunea de cenzură a opoziției guvernul Kiku-Nimiku oricum își dădea demisia. „Maurul și-a făcut treaba. Maurul poate să plece”,  a fost principiul, după care s-a condus acest înfumurat pion al lui Dadon. Dar a plecat trântind ușa (ca și Dadon). În mod normal guvernul demis trebuia să-și continue activitatea până se ajungea la o soluție după sărbători. Repet, în mod normal, cu oameni normali cu durere de suferințele acestei așchii de popor. Dar de aceștia nu-i vezi nici prin lupă în actuala guvernare. A plecat Kiku, luând cu el și trei miniștri cheie: ministrul Economiei Usatîi; ministrul finanțelor Pușcuță; ministrul sănătății Dumbrăveanu, înaintea ei plecând și zece secretari de stat (tocmai aceia care ar trebui să asigure funcționarea sistemului de sănătate în această perioadă pandemică până vine un alt ministru). Au plecat miniștrii tocmai de la ministerele, care „au realizat” cele mai mari insuccese: economie pusă pe burtă cu zeci de mii de întreprinderi mici falimentare, cu agricultura adusă la pragul falimentului; un buget cu o gaură de peste 13 mlrd lei; o situație sanitară catastrofală cu o pandemie ieșită de sub control, un personal sanitar epuizat, ajuns la capătul puterilor fizice și morale, o infrastructură care practic nu mai are locuri libere în spitale. Toți aceștia pleacă într-un moment atât de greu în pline sărbători, în început de iarnă. Este planul lui Dadon, coordonat cu „curatorul” Kozak de a practica tactica pământului pârjolit. Acest kremlinez ia transmis noului președinte o moștenire pur și simplu catastrofală sub toate aspectele: pandemic, economic, politic, moral.

Este o situație extrem de dificilă, care trebuie să fie gestionată de unicul reprezentant credibil al puterii – Maia Sandu. Dar ea va reuși doar dacă va fi ajutată (a repetat-o de mai multe ori și în cuvântul ei la inaugurare).

Continue reading „Valeriu DULGHERU: În Basarabia apărut o speranță”

Valeriu DULGHERU: Dumnezeu l-a readus pe Moș Crăciun în Basarabia

„Ce doriți voi să vă dea moș Gerilă?

  Să ni-l aducă pe moș Crăciun!”

(Eugeniu Doga)

 

Într-adevăr, această făcătură comunisto-rusească „moș Gerilă” (îl au cu vârf și îndesat în întreg spațiu rusesc până la Cercul Polar) ca înlocuitor al sfintei sărbători creștine de Crăciun, a fost readusă în Basarabia odată cu instalarea kremlinezului Dadon  în funcția de președinte. Chiar dacă nu i se auzea numele. Prin acțiunile lui Dadon și a găștii lui. Prin declarațiile lor sataniste chiar dacă demonstrativ, în văzul lumii, își făceau cruce. Cât face doar salutul satanist „Fericiun crecit” al tovarășei lui Dadon Pilipețkaya de la Soroca (o tipă născută aici, dar care n-a fost în stare să învețe măcar denumirile sărbătorilor, care le plac și lor, cel puțin haleala și băutăra din belșug!), care a fost, într-un fel, și felicitarea de Crăciun a socialistului kremlinez Dadon. Iată că s-a întâmplat minunea și visul copiilor din impresionantul cântec al Maestrului Eugeniu Doga „Moș Cărciun!” (dar și a celor apr. 1 mln de alegători ai Maiei Sandu) s-a realizat. În Basarabia a revenit Moș Crăciun. Pe 24 decembrie, în ajun de Crăciun, în Basarabia a poposit Dumnezeu, care l-a adus pe moș Crăciun. De ciudă moș Gerilă a fugit la Moscova, luându-i și pe „neagra ca zăpada” Zinka Karabinka, pe nepotul lui Chinghis Han B. Țîrdea (poate își găsește strămoșii pe acolo), C. Furculiță (responsabil de finanțarea partidului din kulioacele lui Dadon),  V. Batrâncea, Ceban Ivan (împreună cu consoartele lor – au bani kremlinezii!)ș.a.

În acest colț de țară atât de prost guvernat până acum, Basarabia, a apărut speranța de revenire la normalitate. Pe 24 decembrie a fost investită în funcție noul președinte Maia Sandu. Este într-un fel moș Crăciun venit în locul lui moș Gerilă. Discursul Doamnei președinte a fost unul foarte bine structurat, bine chibzuit, cu chemări la unitate, atât de mult compromisă de kremlinezul Dadon. Dar cel mai vizibil fir roșu, care trecea prin întregul ei discurs, a fost chemarea la susținere. A spus în repetate rânduri că doar împreună putem pune capăt hoțiilor, bădărănismului în politica de pe Bâc, iar „hoții să stea la pușcărie nu la guvernare”. Ceea ce apreciază majoritatea (cel puțin cei apr. 60% care au votat-o) la noul președinte, Maia Sandu, este simplitatea, sinceritatea, onestitatea, modestia și curățenia morală (nu a fost implicată nici într-o găinărie economică precum precedentul pseudopreședinte). S-a văzut acest lucru și în ziua „încoronării”. A venit la Palatul Republicii neînsoțită de bodyguarzi, pe jos, fără alai și a fost aplaudată de cei prezenți. Pseudopremierul Kiku și președinta parlamentului Z. Greceanîi au sosit cu alai în mașini luxoase și au fost huiduiți de cei prezenți. Toate acestea întăresc încrederea că Doamna Maia Sandu va reuși să realizeze majoritatea obiectivelor formulate.

Pentru prima dată la conducerea Republicii a venit o femeie. Unii, chiar de pe segmentul de centru-dreapta, puneau la îndoială capacitatea Maiei Sandu de a câștiga președinția într-o societate eminamente patriarhală. Iată că a câștigat, mesajul ei fiind unul clar și convingător chiar și pentru bărbații misogini care au votat-o. Astfel și în Republica Moldova în cea mai înaltă funcție în stat a venit o femeie, de altfel ca și în mai multe țări ale Uniunii Europene, unde treburile merg bine, precum Estonia, Finlanda, Danemarca, Islanda, Croația, nemaivorbind de cea mai puternică femeie a Europei – Angela Merkel, care de peste 20 de ani conduce motorul economiei europene – Germania și de președintele Comisiei Europene, Ursula Von der Leyen.

            Prima Declarație în funcția de președinte Maia Sandu a făcut-o cu ocazia sfintei sărbători de Crăciun: „Dragi cetățeni, dragi prieteni! De Crăciun, vă transmit toate gândurile bune și vă doresc multă sănătate și bucurie. Crăciun fericit!”. Câtă curățenie creștină comparativ cu „Fericiunul crecit” al satanistului Dadon cu cruce la gât și carnetul de comunist la inimă.

Sperăm mult, toată lumea bună sătulă de această mizerie totală (pandemică, economică, morală) speră că doamna Maia Sandu va reuși să realizeze toate obiectivele formulate fiindcă sunt vitale pentru redresarea situației extrem de dificile lăsată de această guvernare catastrofă Dadon+Kiku. „Să vedem ce o să faceți acum” spune acest hoț, mare trădător kremlinez Dadon. Guvernul Kiku  s-a menținut cu tot dinadinsul la putere (în mod normal trebuia să cadă încă în vară când a fost înaintată prima moțiune de cenzură și care a căzut din cauza începutului vizibil al cârdășiei lui Dadon cu Șor) până când a fost împărțit bugetul după placul celor două clanuri mafiote (Dadon +Șor). Chiar dacă nu avea să fie lansată moțiunea de cenzură a opoziției guvernul Kiku-Nimiku oricum își dădea demisia. „Maurul și-a făcut treaba. Maurul poate să plece”,  a fost principiul, după care s-a condus acest înfumurat pion al lui Dadon. Dar a plecat trântind ușa (ca și Dadon). În mod normal guvernul demis trebuia să-și continue activitatea până se ajungea la o soluție după sărbători. Repet, în mod normal, cu oameni normali cu durere de suferințele acestei așchii de popor. Dar de aceștia nu-i vezi nici prin lupă în actuala guvernare. A plecat Kiku cu trei miniștri cheie: ministrul Economiei Usatîi; ministrul finanțelor Pușcuță; ministrul sănătății Dumbrăveanu, înaintea ei plecând și zece secretari de stat (tocmai aceia care ar trebui să asigure funcționarea sistemului până vine un alt ministru). Tocmai de la ministerele, care „au realizat” cele mai mari insuccese: economie pusă pe burtă cu zeci de mii de întreprinderi mici falimentare, cu agricultura la pragul falimentului; un buget cu o gaură de peste 15 mlrd lei; o situație sanitară catastrofală cu o pandemie ieșită de sub control, un personal sanitar epuizat, ajuns la capătul puterilor fizice și morale, o infrastructură care practic nu mai are locuri libere în spitale. Toți aceștia pleacă într-un moment atât de greu în pline sărbători, în început de iarnă. Este planul lui Dadon, coordonat cu „curatorul” Kozak de a practica tactica pământului pârjolit. Acest kremlinez ia transmis noului președinte o moștenire pur și simplu catastrofală sub toate aspectele: pandemic, economic, moral.

Este o situație extrem de dificilă, care trebuie să fie gestionată de unicul reprezentant credibil al puterii – Maia Sandu. Dar ea va reuși doar dacă va fi ajutată (a repetat-o de mai multe ori și în cuvântul ei la inaugurare).

Pe extern președinta Maia Sandu are totală susținere. „Calea pe care ai ales-o nu e ușoară, însă mandatul pe care l-ai primit este clar. Te asigur că Europa este alături de tine” a declarat Președintele Comisiei Europene, Ursula Von der Leyen. Cât de binevenită este această susținere în acest moment crucial. Dar și declarația de susținere a liderilor celor șapte state europene a venit ca un balsam: „Noi, președinții Lituaniei, Cehiei, Estoniei, Letoniei, Poloniei, României și Slovaciei o felicităm pe Maia Sandu pentru învestirea sa în funcția de președinte al Republicii Moldova. Maia Sandu a primit un mandat puternic din partea cetățenilor Republicii Moldova care așteaptă schimbări, o agendă de reformă mai ambițioasă, democrație și legături mai strânse cu UE. În acest sens, exprimăm sprijinul nostru deplin Maiei Sandu și eforturilor sale de consolidare a implementării reformelor bazate pe valori democratice, libertăți fundamentale și statul de drept. Suntem alături de președintele Maia Sandu în demersurile sale de a stabili un sistem democratic funcțional în Republica Moldova care să reflecte voința cetățenilor Republicii Moldova. De asemenea, suntem gata să împărtășim experiența noastră de reformă și integrare europeană, care ar putea contribui la prosperitatea și bunăstarea Republicii Moldova pe drumul său către Uniunea Europeană. Reiterăm sprijinul nostru necondiționat pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova și calea europeană aleasă de cetățenii Republicii Moldova”, se menționează în scrisoarea semnată de cei șapte președinți de țară. Un semn clar de susținere este și vizita de astăzi a președintelui României Klaus Iohanis.

Ce facem pe intern, noi, cei mulți? Bunii noștri prieteni, parteneri, ne vor susține necondiționat, dar vom fi noi în stare să „cumpărăm acel bilet câștigător”. Maia Sandu are strictă nevoie de  totală susținere și pe intern, inclusiv din partea propriului partid PAS, prin acțiuni concrete de coalizare a centru-dreptei și dreptei, fără de care alegerile parlamentare anticipate nu-i vor aduce Președintei o majoritate parlamentară și un guvern normal, cu care Maia Sandu să scoată Republica din impas.

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Dumnezeu l-a readus pe Moș Crăciun în Basarabia”

Valeriu DULGHERU: 1 DECEMBRIE 2020 – 102 ANI DE LA MAREA UNIRE!

„Bat clopote cântând reîntregirea /Și sufletul ia foc în clopotari/
Întâi decembrie ne e unirea/ Și strălucirea României Mari!”

(A. Păunescu. Clopotul reîntregirii).

La 1 decembrie 1918 toată suflarea românească era cu gândul la Alba Iulia, care se transformase într-o adevărată Meka a Reîntregirii Neamului. Din toate colțurile Țării mii de „pelerini” țineau calea spre Alba Iulia cu care, cu trenul, pe jos. „…Au venit frații bucovineni, din Basarabia, de la Iași, au sosit legionarii Blajului, moții de la Abrud, din  Țara Bârsei… Sentimentul e prea puternic și prea sfânt. Într’un moment dat însă „Pe al nostru steag e scris Unire”  a izbucnit din pieptul mulțimii întregi, iar valul acordurilor mărețe lovea tavanul înalt al gării. Duhul sfânt parcă se coborâse de asupra noastră, a tuturora” scria Organul proclamării unității naționale, ziarul Alba – Iulia. Au venit o delegație inclusiv din Banat care încă se afla sub administrație sârbească, care împiedica participarea bănățenilor la acest important eveniment pentru toată suflarea românească. Este cunoscut un caz inedit că pentru a participa la Alba Iulia un grup de locuitori ai unui sat bănățean au mințit autoritățile sârbești că pleacă în satul vecin la o înmormântare, în realitate sosind la Alba Iulia. Unirea Banatului cu Țara mamă a fost proclamată de facto pe 1 decembrie 1918 la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia însă realizată peste 8 luni, la 3 august 1919.

Bine ați venit, în sfânta cetate de slavă și durere a neamului nostru. S-a trezit iarăși glasul amuțit de veacuri și, la chemarea lui fermecătoare, au început să răspundă neamului. Ne-am deșteptat!!… Din umbra durerilor ferecate se înalță azi chiotul de bucurie al Dreptății așteptate de o mie de ani… Tresare sub glie Voievodul Mihaiu / Se scoală și Ștefan cel Mare!” a declarat protopopul Vasile Urzică, vicepreședinte al Consiliului Național local.

La 1 decembrie 1918 s-a întâmplat minunea mult așteptată de secole. În pofida opunerii celor trei imperii: Rusia, Turcia, Austro-Ungaria. La 1916, după doi ani de ezitări, România a întrat în război de partea Antantei pentru ași întoarce Transilvania. Luptând alături de ruși nici nu se punea problema Basarabiei. Dar la 1918 toate cele trei imperii, care timp de 400 de ani au tot ciordit din trupul românesc teritorii, s-au destrămat, deschizând ușile românilor pentru a se uni. Tonul acestei întregiri teritoriale l-a dat Basarabia, care la 27 martie prin votul majorității (86 pentru, 3 împotrivă, s-au abținut 36, absenți 13. ) membrilor Sfatului Țării a votat Unirea cu România, atunci când Țara se afla într-o situație critică, cea mai mare parte a teritoriului fiind ocupată de nemți. Dorința de revenire acasă a fost atât de mare încât nici chiar acest moment nu i-a oprit pe românii basarabeni – atât de urât era regimul de ocupație rusesc, care pe parcursul celor peste 100 de ani de ocupație a făcut tot posibilul (prin școala și biserica rusificate, prin administrația rusificată până la refuz) să suprime în basarabeni simțul apartenenței de s-au trezit și au făcut (primii) Unirea!

Continue reading „Valeriu DULGHERU: 1 DECEMBRIE 2020 – 102 ANI DE LA MAREA UNIRE!”

Valeriu DULGHERU: Avem strictă nevoie de reformatarea segmentelor politice de dreapta – centru dreapta

„…Cum naiba ne-ați convins să punem botul / La chilul de ulei sau biscuiți /
Și să vă dăm de bună voie votul / Născarea mamii voastre de bandiți. /

Demisionați de mai aveți decență / Și-ntoarceți-vă în grote și noroi. /
Căci țara e în stare de urgență  / Nu vrea să mai plătească pentru voi. /

De v-ați recunoscut în cele scrise / Voi hahalere oameni de nimic. /
Voi viruși, bube, jeguri compromise / Hai faceți bine și muriți un pic.”

(Radu Pietreanu. Gânduri și cânturi)

            Reformatarea o cer cei apr. 1 milion de votanți ai Doamnei Maia Sandu, care au votat schimbarea. O cer partenerii noștri fideli din Europa. O cere timpul astral la început de acest al treilea deceniu al Mileniului III, la începutul acestui al patrulea ciclu politic. În general, în toate țările democratice ciclurile politice au o alternanță, dar nu cu o așa amplitudine ca în Basarabia: de la o extremă la alta. Aceasta vorbește despre imaturitatea electoratului, care poate fi manipulat, cumpărat cu „chilul de ulei sau biscuiți”. Ei bine, electoratul a ajuns la majorat și începe să se descurce mult mai bine în aceste jungle politice de pe Bâc, deseori parcă special încurcate de unii lideri politici. Vorbeam odinioară despre cele  trei cicluri politice în Basarabia din perioada democratică. După guvernarea comunistă de opt ani chiar în centrul geografic al bătrânei Europe după revoluția tinerilor din 7 aprilie 2009 apăruse o luminiță la capătul tunelului. Apăruseră două forțe politice importante pe segmentele de dreapta și centru-dreapta: Partidul Liberal, condus de dl M. Ghimpu, avându-l drept locomotivă pe tânărul Dorin Chirtoacă, care în a. 2007 câștigase Capitala în fața candidatului comuniștilor Vladimir Iordan (în plin regim comunist! A fost primul semnal că ceva se schimbă) și Partidul Liberal Democrat din Moldova condus de tânărul Vlad Filat. Pe segmentul de centru a apărut (de fapt a fost plasat cu un scop bine determinat!) Partidul Democrat al lui Diacov, o veche formațiune politică nesemnificativă ca pondere, care la alegerile din 5 aprilie 2009 luase sub 3%, dar fortificată cu un desant serios pus la dispoziție de generosul Voronin, doar peste mai puțin de 4 luni (în alegerile din 29.07.2009) luase deja 15% (de peste cinci ori mai mult).

Strategii de la Kremlin înțelegeau prea bine că steaua lui Voronin, care, a mirării, a strălucit tocmai opt ani, se stingea, de aceea trebuia să-i fie găsit un succesor. Pentru început trebuiau anihilate cele două forțe serioase (PLDM și PL. De amintit că în alegerile parlamentare din 28.11.2010 aceste două partide eurounioniste luase împreună 44 de mandate: PLDM – 32 și PL – 12). Această funcție a avut-o de la bun început V. Plahotniuc. Vă mai amintiți apariția în lista electorală a PDM pentru alegerile anticipate din 29.07.2009 pe ultimii metri pe poziția a doua a numelui lui V. Plahotniuc (chiar dacă președintele M. Lupu declarase cu o săptămână înainte că V. Plahotniuc face parte din familia Voronin și îl declina). Se simțea că evenimentele din 7 aprilie i-a luat prin surprindere pe ștabii de la Kremlin, care nu erau pregătiți pentru o așa întorsătură rapidă. Candidatura oscilantului și demagogului Marian Lupu nu insufla încredere strategilor de la Kremlin. Dar acest PDM resetat, în special, exponentul lui V. Plahotniuc, nu și-ar fi îndeplinit misiunea (de a distruge germenii noii mișcări naționale proeuropene), dacă nu ar fi exploatat la maxim ambițiile celor doi lideri – V. Filat și M. Ghimpu. Chiar dacă împreună aveau de trei ori mai multe mandate în parlament aceștia s-au lăsat manipulați de abilul în diverse scheme (politice și, în special, economice!) V. Plahotniuc pe parcursul celor trei „alianțe proeuropene”. Cu mâinile lui Filat Plahotniuc a divizat PL-ul lui Ghimpu, împingându-l spre autodistrugere (unde este astăzi acel PL, ediția 2007?). Și cu mâinile lui M. Ghimpu Filat a fost scos pe linie moartă, fiind băgat la pușcărie. Dacă erau uniți Plahotniuc nu le putea face nimic. Scăpând de cei doi adversari politici, prin cumpărare, intimidare și hărțuială V. Plahotniuc ajunsese de la 19 mandate, cât câștigase PDM-ul în a. 2014, la 67 în a. 2018, de la puțin peste 200 de primari în a. 2015 la peste 700 de primari în a. 2019, de asemenea, trăgându-și sub el și președinția . În ultimii ani de mandat Plahotniuc a ajuns să guverneze de unul singur, creatura sa „opozantul” Dadon cedând de câte ori i se cerea. Plahotniuc l-a creat pe Dadon, o slugă a tuturor, un băiat pentru a bate în el, care în acest an a încercat să-l înlocuiască pa Plahotniuc în toate, preluându-i toate schemele frauduloase și structurile de stat, dar nu a putu să se ridice nici la înălțimea bosului său Plahotniuc: „Dodon s-a deprins, fie îl pun în genunchi pe boabe de mazăre, ba în ungher, ba îl trag de urechi în acel Parlament. În general, mai degrabă că a fost mereu un băiat bun de bătut. Dacă se lua cineva de el, repede fugea undeva la Moscova. Tocmai pentru că a fost mereu pro-Moscova, foarte umil în fața Moscovei… Fetița, care a venit, este foarte puternică și, cum se spune, foarte pro-europeană. Adică, Rusia a pierdut Moldova pentru totdeauna”, a comentat recent cunoscutul jurnalist Nevzorov la postul de radio „Ekho Moscova”.

Ei, bine, asta a fost situația în acest ciclu politic din perioada 2009-2020. Prin votul din  15 noiembrie s-a pus începutul unui nou ciclu politic în Basarabia, în care această corabie naufragiată, care mai mulți ani s-a lăsat să fie dusă liber de valurile mării, pe nume Republica Moldova trebuie să acosteze, în sfârșit, la țărmul european. Însă alegerea cu vot masiv a Maiei Sandu în funcția de președinte este bună dar nu și suficientă pentru această schimbare istorică. Pentru promovarea acestei mari schimbări Doamna Maia Sandu are nevoie de sprijin din partea parlamentului. Acest parlament, care numai parlament nu mai poate fi numit, nu poate fi sprijinul Maiei Sandu. Absolut clar că este necesară schimbarea parlamentului, lucru votat și de cei apr. un milion de votanți ai Maiei Sandu și a programului ei.

Ce trebuie de făcut pentru a veni în ajutorul Maiei Sandu? Declanșarea alegerilor parlamentare anticipate este strict necesară. Dar dacă nu ne vom pregăti, bine pregăti, de ele (nu așa cum am mai procedat și în alte dăți, chiar și în recentele alegeri prezidențiale) riscăm să ajungem în noul parlament cu fracțiuni de pe stânga ale lui Dadon, Șor, Usatîi, și doar cu fracțiunea PAS-ului pe dreapta-centru dreapta, care nu va fi în stare să țină piept presiunii de pe stânga. Dați să-i demonstrăm acestui bădăran Dadon, dar și stăpânului său de la Moscova, că uniți suntem de neînvins, capabili să câștigăm alegerile parlamentare anticipate pentru a forma o guvernare eurounionistă și să ne spălăm de rușinea aruncată pe obrajii noștri de alde Dadon, Plahotniuc, Șor ș.a. „membri marcanți ai bandei de interlopi”. Dar pentru a câștiga aceste alegeri cruciale trebuie să ne reorganizăm „armatele”. Pe segmentul de dreapta trebuie să existe doar un singur partid, pentru care să voteze cei peste 35% de unioniști. Să punem presiuni, fiecare pe căile de care dispune, pe liderii partiduțelor unioniste să lase rânza, ranchiuna, frustrările din trecut, și să-și aleagă un lider incontestabil, care să-i unească. Poate ne ajută și președintele Băsescu, care are o anumită influență asupra liderilor partiduțelor de dreapta. Cât de binevenit este îndemnul marelui Mateevici:

         „Să ştiţi: de nu veţi ridica / Din sânul vostru un proroc,

         În voi viaţa va seca, Zadarnic soarta veţi ruga,

         Căci scoşi veţi fi atunci din joc* /Şi-ţi rămânea făr’ de noroc.”

Dacă nu se va realiza această unificare vom „rămânea fără noroc” după alegerile anticipate, fiindcă s-ar putea să apară o nouă majoritate parlamentară mai hidoasă din tot soiul de strânsuri ale psrm, pd, șor ș.a.

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Avem strictă nevoie de reformatarea segmentelor politice de dreapta – centru dreapta”