Mugurel PUȘCAȘ: ,,Eminesciene…”

GÂNDIŢI-VĂ, ROMÂNI, LA EMINESCU

 

Gândiţi-vă, români, la Eminescu,
Lin, fruntea la icoana lui plecaţi,
Bătrâni şi tineri să-nchinăm omagiu
Celui mai drag… Luceafăr între fraţi.

 

Gândiţi-vă, români, la Eminescu,
El e mereu cu noi, etern va fi,
E diamantul poeziei noastre
Din alte vremi, spre alte sihăstrii.

 

Ştiu, este greu… Ne-ncearcă vremuri grele,
I-aşa departe timpul său de noi,
Dar poezia-i e mereu aproape,
Citindu-l cele vechi s-or face noi.

 

Continue reading „Mugurel PUȘCAȘ: ,,Eminesciene…””

Mugurel PUȘCAȘ: Inorogul boem

 

INOROGUL BOEM

 

Mi-amintesc de-un decembrie, dulce, plăviu…
Ochii tăi erau limpezi ca izvoarele iarna,
Călăream inorogi în veșmânt purpuriu,
Aruncând jar pe nări, încălzindu-ne taina.

 

Hibernală dorință, pământean paradis…
Troienind amintiri, poleiți cu savoare,
Fulgi dezmiardă ușor, atingând lut şi vis,
Versatila iubire sub a iernii dogoare.

 

Continue reading „Mugurel PUȘCAȘ: Inorogul boem”

Mugurel PUȘCAȘ: Versuri

mugurel-pușcaș.

ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ

 

Zăpezile de altădată
Mă-nvăluie… Dinspre trecut
Iubiri vetuste, aspre jaruri,
Par vii, remodelate-n lut.

 

Zăpezile de altădată…
Din vremuri dulci, idile vechi,
Ne mângâie în ierni spre mâine,
Împărăţind stele-perechi.

 

Zăpezile de altădată
Ori nu mai sunt, ori nu mai vin…
Placid, mă însoţesc în noapte
Har, vis, dulceaţă şi divin. Continue reading „Mugurel PUȘCAȘ: Versuri”