Lavinia BUD: Gările din suflet

GĂRILE DIN SUFLET

 

Atâtea gări pustii au adăstat în mine,

Din vremea ce-am lăsat-o tribut zădărniciei!…

Nu am urcat în nici un tren.Trunchiul veșniciei

 

Și-a pus inelele de timp să mă cuprindă

Cu pasul lor concentric și tăcut.

Câte un felinar mai dă să se aprindă

Din ce a fost frumos,din temeri,din tot ce a durut.

 

Continue reading „Lavinia BUD: Gările din suflet”

Lavinia BUD: Tu nu ești singur…(versuri)

MAI SUNT TĂCERI

 

Mai sunt, poete, tăceri care te caută

La sărbătoarea florilor de tei,

Să îți rostească versul, ca o laută,

Când trec îndrăgostiții de mână pe alei.

 

Mai sunt tăceri ce-ți caută cuvântarea,

Ce a doinit durerea unui întreg popor

Bătut de vânturi. Din valurile-i marea

Aduce câte-un țipăt, izvoare când cobor.

 

Mai sunt tăceri care te țin de mână Continue reading „Lavinia BUD: Tu nu ești singur…(versuri)”

Lavinia BUD: Cununi de Lumină (poeme)

SĂ ÎMPLETIȚI CUNUNĂ

 

Să v-arătați, voi oameni, în roua dimineții,

Veșmânt de bucurie pe umeri să purtați,

Cărările v-așteaptă binețe să-i dați vieții,

Să le păziți de furi, ca fiii de-mpărați.

 

 

Să vă-mpletiți, voi oameni, singuri,

Cunună de lumină din spicele de grâu,

Ca să vă vadă cerul, să nu mai vină neguri

Când o purtați cu cinste în lanul pân’ la brâu.

 

Și truda voastră trebuie sfințită

Cu pâinea caldă ce o puneți pe masă,

Sa nu vă fure lotrii cu ură întețită

Pământul ce vă ține loc de casă.

 

Continue reading „Lavinia BUD: Cununi de Lumină (poeme)”

Lavinia BUD: Poesis

NU SUNTEM PĂSĂRI

 

Nu suntem păsări

să fâlfâim din aripi spre înalturi,

toate dorurile se prind

de sufletul nostru

și rămânem legați

de pământ și de ape,

iar fruntea noastră

doar ea crede că a cuprins

măreția stelelor.

Tu, ia-mă de mână!

Lângă tine voi crede

că sunt pasăre

și dorul meu va deveni

zbor și iubire…

 

AM ADUNAT Continue reading „Lavinia BUD: Poesis”

Lavinia BUD: Vine Crăciunul (poeme)

VINE CRĂCIUNUL

 

Încă o iarnă cu dalbe ninsori

Așterne troiene cu pace din cer,

Clinchet zglobiu răsună de sărbători

Sub cetini cântăm Lerui Ler.

 

Vine Crăciunul! Mi-e dor de părinți,

Căsuța trudită a rămas doar în gând,

Ne încălzeam la focu-i cuminți,

Pe obraz curg lacrimi dintr-un colind.

 

Continue reading „Lavinia BUD: Vine Crăciunul (poeme)”