Irina Lucia MIHALCA: Dincolo de cuvânt suntem noi

Dincolo de cuvânt suntem noi

 

Sub razele lunii,

macii vor continua să înflorească,

chiar dacă pentru toţi răsare şi apune soarele,

de la cer la pământ regăseşti doar o palmă de iluzii.

Clipă de clipă simţi viaţa şi picăturile ei,

şi totuşi, cu arma durerii omul dărâmă.

Doar sufletul se răceşte

chiar de-l depui pe o petală.

 

În clipa întâlnirii, a celor ce-au atins-o Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Dincolo de cuvânt suntem noi”

Irina Lucia MIHALCA: O singură secundă…

O singură secundă… 

 

O singură secundă schimbă mult,

există o mie de aşteptări

în inima ta.

Suntem noi, oare, în lumea noastră?

 

Un glob minuscul de cristal

în care-i închisă frumuseţea lumii

poate deveni

o boabă de rouă

ce nu poate fi întoarsă

şi nici păstrată decât în amintiri.

 

Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: O singură secundă…”

Irina Lucia MIHALCA: Acolo unde lumea se-opreşte

Acolo unde lumea se-opreşte

 

Mă simţi alături de tine

– născute din foc, două luminiţe,

strâns unite, în aşteptarea speranţei dimineţii -,
aerul se sfinţeşte,

psalmodiind contopirea realităţilor.

Dincolo de stele zburăm,

ca, mai apoi, să ne-aşezăm
pe umerii goi de înger

o prezenţă suavă, imaculată.
Te iubesc, frumuseţe paradisiacă,

iubesc tot ce porţi în tine!
Încep să te cuprind tot mai mult,

pătrunde cu mine în tine,
aşează-mă, acolo, înlăuntrul tău,

vreau să te cunosc cu tot ce eşti,
să te absorb în mine deplin,

prin orice formă şi gând,
manifestare pură, divinul întrupat.

Ia-mă de mână

şi arată-mi!- îi spui copleşit.

Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Acolo unde lumea se-opreşte”

Irina Lucia MIHALCA: Poezii de dragoste

Ai văzut lumina întrezărindu-se…

Ai văzut lumina întrezărindu-se
în fiecare unduire a cuvântului răscolit în tine
prin umbrele polarizate ce ţi-au întunecat privirea.
Pe fereastra pustiului din suflet îmi cânţi pierdut,
erai pe zidul palid al îndoielilor,
în mine ai regăsit acel prezent din tine.

O taină se-ascunde în noi, acum e ca atunci!
– noaptea din marea noapte a însingurării
şi a indiferenţei inimii –
Mereu ai crezut că nu ai voie, peregrinule,
acum ţi-e bine, mâine-ţi va fi la fel,
doar culorile se schimbă, azi îţi alegi albastru,
un verde marin îţi voi aduce mâine,
din care portocaliul se va împrăştia intens.

Sărutul tău mi-ar fi
şi cântec, şi lumină, dulcele meu mister!

Totu-i un flux ce vine, se-ntoarce-n noi,

în valul mişcărilor, în dansul sunetului, mă simţi.

Agăţată de tine cu ambele braţe, cu ochii închişi,
avalanşă de stări, frenetic extaz, contrast de culori
în tensiunea dintre lumină şi clar-obscur.

Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Poezii de dragoste”

Irina Lucia MIHALCA: Veșmântul fericirii

 

Veșmântul fericirii

 

Rezemată de cer îmi ții scara, urc treaptă cu treaptă,

te invit să străbatem

cele nouă ceruri ale iubirii veșnice,

fiindcă adevărata dragoste

ne îmbracă, nu ne dezbracă,

și uite că soarele se străduie să-ți spună că da,

vrei să-mi simți zvâcnirea nebună

de înălțare, de plutire.

Stropit cu isopul iubirii neprihănite,

înainte de revărsarea zorilor, într-un alt ritm,

un cântec nou se revarsă din trupuri

și în același timp – duh și aripi,

o pasăre ni se cuibărește.

 

Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Veșmântul fericirii”

Mariana GURZA: Arta poetică a Irinei Lucia Mihalca, ziditoare de suflete

Motto:

,,Poezia – trandafirul ce creşte în potir de aur, sufletul frumos”.

M. Eminescu

 

 

Poeta  Irina Lucia Mihalca, este o călătoare în univers, ,,înghițând / din lacrimile Maicii Domnului / în secțiunea de aur a Timpului cu Veșnicia. Un drum lung și încărcat de sentimentele autoarei ce sunt prezente între cer și pământ.

Volumul ,,Dincolo de luntrea visului apărut în condiții excelente la editura Mușatinia, Roman, 2016, surprinde poeta la porțile cerului vorbind cu sine, cu freamătul pământului, cu valurile iubirii răscolite de timp. Astfel transcede tainic într-o altă lume plină de înțelesuri. ,,Prin lumina felinarelor, / aripi de înger sfâșie tăcerea, / Prelinse în urmă, două din umbrele mele / se întind către cer”. Urmele sufletului caută urmele poetei în timpuri.

Lirismul autoarei inundă paginile ca un susur cristalin. Trăiri unice își găsesc locul în sacralitate. O poezie existențială, mitologică, erotică, așa cum pentru antici, poezia era o aventură a spiritului care caută, instruiește și ne comunică o cunoaștere. Pentru Irina Lucia Mihalca „destinul lumii se vesteşte în poezie”(M. Heidegger). În căutarea sufletului pereche, cutreierând prin cer, prin ierarhia îngerilor, se simte ,,manifestarea Absolutului…”

Găsim în discursul poetic idei care au fost abordate la majoritatea scriitorilor preocupați de timp și spațiu, de dorința de a atinge veșnicia. Se știe că omul prin creație, descoperă prin el însuși, dumnezeirea. „Dacă poeziei îi e dat atît de mult – să păstreze în cuvînt adîncimile fiinţei şi uneori să le redea ecoul sau cutremurul – cum poţi cuteza să fii poet?” (C. Noica)

Continue reading „Mariana GURZA: Arta poetică a Irinei Lucia Mihalca, ziditoare de suflete”

Irina Lucia MIHALCA: Niciodată un singur răspuns

Niciodată un singur răspuns

 

Frumuseţea este în noi, chiar dacă

nu vedem asta,

oamenii vând, doar, iluzii,

noi şi noi iluzii, îndatorându-se.

Nu realizează esenţa vieţii,

acel pur şi simplu,

dar, încă, mai putem avea

momente de uimire!

 

Esenţa este separarea de materie,

Ai găsit ce căutai? – atingerea viselor –

Aminteşte-ţi! Niciodată

nu este un singur răspuns,

niciodată nu vei găsi singur răspunsul!

 

Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Niciodată un singur răspuns”

Irina Lucia MIHALCA: Dincolo de timp, realitate și vis (poeme)

Priveşte cu ușa deschisă

 

Sincronic este totul! Între zâmbet şi suspin,

o picătură în abisul infinitului,

un cântec fără sfârşit

într-o limbă străveche.

O melodie amplă, curgătoare,

cu semne cursive ce, încă, se scriu,

mă cheamă, mă prinde, mă-mpresoară.

Fiecare atingere a ta o simt. 

 Trăiesc prin tine, respir, iubesc 

 pentru că tu mi-ai dat viaţă! – îmi spui.

 

Dar ce e dragostea şi ce e realitatea?

Vrei s-o priveşti acum,

totul, în tine, vorbeşte despre Ea.

Cu fiecare moment

trăieşti revelaţia paradisului.

Cuvântul se-opreşte în faţa frumuseţii.

Tăcerea se dezvăluie. O pace universală se-aşterne.

Te privesc o clipă şi-un ropot de-ncântare,

 de splendoare divină, 

 îmi copleşeşte întreaga fiinţă.

 Nu mă tem, nu-nţelegeam 

 şi căutăm răspunsuri.

Răspunsul? Zâmbesc. E-n tine,

îl ai, fiecare clipă

prezent trăită. Un dar!

 

 În tropotul hergheliei de cai Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Dincolo de timp, realitate și vis (poeme)”

Irina Lucia MIHALCA: Înspre lumină deschidem ferestrele (poeme)

O taină începută

 

 Totul a început cu o privire

și zâmbetul tău cald – reacții spontane,

pași risipiți

prin frunzișul pământului.

 

Emoția ta și-a mea, abia desprinse de izvor,

sunt una, doar.

Suave accente se rostogolesc,

candele aprinse,

pacea și liniștea clipei.

 

O muzică siderală, seducătoare,

coboară în clarul ființei,

în note balsamice, în ritmuri călătoare,

în acorduri luxuriante.

O lume nouă ni se-nveșmântă

în sunet și lumină.

 

Gânduri în zbor, cuvinte dulci, năucitoare,

clipe captive palpită în delir

și dau năvală

în sinele deplin,

dinspre început

înspre căutarea noastră.

 

Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Înspre lumină deschidem ferestrele (poeme)”

Irina Lucia MIHALCA: Poesis

 În drumul spre lumină…

 

În drumul spre lumină,

punctul acela de intersecţie

al veşniciei cu timpul,

cu aripile tale albe

treci, în viteză,

prin abisul nopţii întinse,

tot mai adânc, tot mai departe.

 

De tine nu te poţi ascunde,

schimbarea

doar tu o faci, ştii bine!

 

Pătrunzi în ochiul taifunului,

aluneci în toate direcţiile,

tot mai adânc, tot mai departe,

prin toate fisurile existenţei.

Explorezi dureros, solitar,

chinuit prin furtunile deşertului

– chiar dacă ştii,

niciodată nu eşti singur -,

continui să treci

de uşi, praguri, trepte,

axe şi noduri,

mistuit în căderea în tine.

Nu te mai zbaţi, nu te agăţi de nimic,

elimini orice ancoră,

orice te reţine.

 

Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Poesis”