Pe urmele strămoşilor

 

Mândru merg prin puhava ţărână

Pe unde au paşit străbunii mei,

Şi-i aud din veacuri cum îngână

Baladele cântate în trecut de ei.

 

Semănat- au viaţă – paradis

Şi au tors legendele prin ani,

Cu bucurii, nevoi anii i-au nins

Şi cu slavă de oşteni şi de ţărani.

 

Roade  au cules pe  plaiul  meu

Munteni,  codreni   şi  ardeleni,

Şi  au  cântat  la bine  şi la greu

Aşa, cum e primit la moldoveni.

 

Mândru merg prin puhava tărână

Torcând  şi  eu legendele prin  ani,

Şi mă mândresc cu Patria Română

Şi cu strămoşii mei, dacii avani…

 

Eminescu către…noi 

  

Priviţi spre Europa cu gândul la Unire?!

Dar nu vedeţi un lucru simplu azi,

Că Ţara-i condamnată  la  pieire,

Voi, rătăciţi  prin  lume  ca  nomazi.

 

Nici prin străini nu vă-mpăcaţi cu fraţii,

Iar  viaţa  trece…trece – urmele  rămân…

Invidiaţi  pe  unii  şi-i urâţi pe alţii,

N-aveţi credinţă sfântă în sufletul păgân.

 

Lăsaţi trufia şi minciuna blestemată

Şi coborâţi din nori pe acest pământ,

Amintiţi-vă, că-aveţi o mamă şi un tată,

O Ţară şi un Neam, o Doină şi un Cânt.

 

Acum a  sosit  ceasul!  Hai!  Ca fraţii

Să ne unim hotarul, nu lăsaţi pe mâine,

Să  plângă  iarăşi Codrii  şi  Carpaţii…

Unire, lume! Deşteaptă-te române!

 

Și dacă-a fi…

 

Și de  dacă-a fi să plec chiar mâine,

Doar pentru una n-aș pleca,

Vreau să termin cu viața cea de câine,

Să nu mă simt străin în casa mea.

 

Să rup acele lanțuri ce mă leagă

De-acel sistem tâlhar și antichrist,

Ce-a otrăvit o națiune-ntreagă

Cu metastazele de cancer comunist.

 

Mi-i plină inima și sufletul de ură,

Cum de-am răbdat cei șaptezeci sărmani,

Să-mi lumineze Luciferul în bătătură,

Întunecându-mi mintea cu minciuni atâția ani?…

 

Nu pot să plec în altă lume mâine,

Nici mai târziu, pân- nu mă voi spăla

De-acei, ce-mi mâncă sfânta pâine

Și limba- mi ponegresc în țara mea.

 

Chiar de voi urca în ceruri către zei,

Voi fi cu sufletul și inima-mpăcată.

Continue reading „Iacob CAZACU-ISTRATI: O pagină dedicată Centenarului Unirii” →