Luca Benassi: Asediu

Pictură de John Hacking, Olanda

 

Asediu

Ce este acest asediu,
această încercuire lugubră de oștiri
sub zidurile Troiei?
E vorba despre nave în flăcări,
despre cerul înnegurat
ca râul acoperit de sânge
în urma bătăliei.
Însă războiul începe acum
cu creștetele negre de bărbați, ai tăi,
care își întind spre casa noastră spada
și tu, femeie,
numeri sunetul,
sunetul pietrei
ce ascute tăișurile.

Luca Benassi, Italia

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg
din „I fasti del grigio”, Edizioni Lepisma

***
Cos’è questo assedio,/questa cinta lugubre d’armati/sotto le mura di Troia?/dicono di navi in fiamme/e del cielo nero/come il fiume coperto di sangue/dopo la battaglia./Ma la guerra inizia adesso/con le teste nere

degli uomini, i tuoi/che tendono le spade alla nostra casa/e tu, donna/conti il suono/il suono della pietra/che affila le lame.

María Auxiliadora ÁLVAREZ: SUNET AL EXISTENȚEI

Sunet al existenței

pentru Diana

 

rostește-ți gingaș numele peste al meu

repetă-l
noapte după noapte
în pragul fiecărui cântec
din vis

astfel numele meu va dispărea treptat
sub al tău

iar glasu-ți
fi-va unicul
sunet al existenței.

 

María Auxiliadora Álvarez (Venezuela, 1956)
Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

din“Poesía soy yo
Selecție de Raquel Lanseros și Ana Merino
Colecția Visor de Poesía, Visor Libros

***
di tu nombre suavemente sobre el mío // y repítelo/cada noche/antes de cada canción/del sueño //
de modo que mi nombre se vaya borrando/bajo el tuyo //y tu voz/sea el único/sonido de existir.

Lo Ching: Rouă

Picture by Lo Ching, Taiwan

***

 

Rouă

Ei spun

că n-ar trebui să sălăjuiesc

în munți așa de înalți

să nu trudesc

prin prăpăstii așa de adânci.

 

Ei spun

că n-ar trebui să mă retrag

izolându-mă prin multiplele, diversele mele-ncăperi

cu ramurile mele moarte pe post de degete

pictând nori albi, fantezii onirice

pe toată podeaua și pe pereți.

 

Dar ei nu știu

când întunericul revine

de unde mă-ntorc eu.

Acei splendizi-numeroși nori

plutind silențioși peste ținuturile cele mai aride

converti-se-vor în sunete

de intermitente, torențiale ploi.

Lo Ching, Taiwan

 

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

din “Poezie fără frontiere
Editura Tiparg, Pitești, 2020

Germain DROOGENBROODT: Întrebare

 

Întrebare

 

Pământule, ești oare mai mult
decât simplă scânteiere din lumina dintâi,

 

copil orfan și schilodit
rătăcitor prin Infinit?

Vițel cu trupul aurit
ce-a-mprumutat aripi de înger

 

în vreme ce stăpânul lui, de zor
se înveștmântă-n straie de profet
tot propăvăduind minciuni drept adevăr

De-abia se mai aude lin, departe
știutul fâlfâit de-aripă
al inimii ce bate.

Germain Droogenbroodt

Traducere Germain Droogenbroodt – Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Din: “Contraluz”, Point Editions

Germain DROOGENBROODT: Traversare

Pictură de Ho Huai-shuo, Taiwan

***


Traversare

 

Iarna își așterne frigul
biciuind crivăț și piatră
și decembrie înghețat
se strecoară printre ramuri

 

luna palidă, albită
agățată în zidul nopții
pare oglinda unui timp
licărind din ochi sleiți
de argint abandonat
printre aștri:

 

creițari de dat arvună
pentru o trecere de an.

Germain Droogenbroodt

Traducere: Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Miguel Alejandro Valerio: In Memoriam

 

In Memoriam

pentru Kevin, 1983-2012

Et copiosa apud eum redemptio
Psalm 130

Azi-dimineață, moartea

a venit după tine.

Cine a trimis-o?

Tu, Milostive Doamne?

Nici un clișeu sau vers

nu este în măsură să consoleze

atunci când moartea bate

la ușa greșită

la trei dimineața.

Miguel Alejandro Valerio (Republica Dominicană)

Traducere : Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg


***
Esta mañana la muerte/vino por ti. / ¿Quién la mandó? / ¿Tu, Dios misericordioso? //

No hay cliché o verso/que consuele/cuando la muerte/llama a la puerta equivocada/
a las tres de la madrugada.

 

Ivan HRISTOV: Bdin* XVI

Bdin* XVI

 

pentru prof. Simeon Yanev

Azi,

18 martie,

a fost o zi senină

de primăvară.

 

Azi

nimeni

n-a ucis

pe nimeni

n-a ocărât nimeni

 

pe altcineva.

Când am trecut pragul

 

bisericii

ca să mă rog

mi s-a părut c-aud

vocile

celor

duși.

Ploaia curgea

 

în lacrimi

din ochii

lui Dumnezeu.

Ivan Hristov Bulgaria (1978)

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

* numele medieval al orașului bulgar Vidin

Francisco BRINES: Cântec de neadormire

Francisco Brines a fost distins luna trecută cu Premiul Cervantes,
supranumit și Nobelul Spaniol pentru Literatură

Tablou de Francisco Lozano, Spania
Copertă la cartea „El ruido del mundo“, poezii de Francisco Brines

 ***

Cântec de neadormire

 

E încă noapte și cocoșul cântă.
O face noapte după noapte.
Iar eu pândesc cântarea-i în fiecare seară.
Sumbru e timbrul vocii sale aproape stinse.
Lumina pare acră, noaptea se sparge în tril.
Pipăi întunecimea și-i deslușesc mesajul.
Ai mai pierdut o noapte, vrea parcă să-mi vestească.
Până într-o bună zi, când noapte și cocoș nu vor mai fi.

***

Continue reading „Francisco BRINES: Cântec de neadormire”

Anna KEIKO: Un vas gol

Pictură, Detaliu de Jennifer Stottle

***

Un vas gol


Cupa cu apă dulce de izvor
E parte din ființa mea.
Am dat s-o beau,
Dar când am încercat,
Am găsit vasul gol.
Unde a pierit apa din el
Așa de timpuriu?
Oare înseamnă viața mai mult
Decât un simplu vas cu apă?
E totul straniu și incert.
Ce s-a schimbat?
Ieri, ca acum, eram aici
Umplându-mi cupa.
S-ar fi păstrat intactă apa
De mă opream și eu?
Spirit întemnițat
Sorbit…?

Anna Keiko, China

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Sonnenberg

 

Pentru poezia „Un vas gol”, autoarea a fost distinsă în anul 2020
cu Premiul Literar Guido-Gozano în Italia

 

Miguel Hernández: Ultima cântare

Pictură de Siegfried Reich an der Stolpe


***

ultima cântare

 

spoită, nu golită:
spoită-i casa mea
în tonul marilor
pasiuni și suferințe.

Va reveni din plânset
pe unde a fost purtată
cu masa ei stingheră
cu patul zgomotos.

Vor înflori săruturi
pe perne.
Și-ncolăcit pe trupuri
cearșaful răspândi-va
amețitoarea-i boare
de iederă în noapte

Ura se va îmblânzi
în spatele ferestrei.

Va fi o gheară blândă.

Lăsați-mi doar speranța.

Miguel Hernández (Orihuela 1910 – Alicante 1942)

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

***

  Continue reading „Miguel Hernández: Ultima cântare”