Dincolo de noi…
Te privesc prin neputința timpului de TIMP pierdut,
Unde arde-n veșnicie dorul tău din dorul meu!
Și te murmur prin nespusul adormitului tăcut,
Ce învârte minutarul să te curgă tot mereu
Căutam eternitatea dincolo de început,
Înălțând lumină vie din iubiri definitive,
Te-am purtat neprihănită pentru un nou început!
Să te știu tot mai aproape printre clipe relative
Dar te port prin necuprins până dincolo de stele,
Să mă pierd prin infinitul de dorințe efemere,
Am ademenit tăcerea printre sâni…cuvintele…
Noaptea să-ți sărute trupul cu o dulce adiere
Și-am pierdut nemărginirea la un colț de clip-albastră
Că-n târziu de dor de noi rătăcim prin amintiri…
De atâta dor de tine…
Și mă arde rău de tine și mă arde un suspin,
Zămislit din necuvinte trupul ce-a-nflorit femeia,
Lacrimă, mă arzi albastru, strecurată din destin,
M-ai închis în veșnicie și-ai urcat în Rai cu cheia…
Noaptea îți aștern iubirea pe luceafărul din zori,
Să visez cu ochii lunii strălucirea ta albastră!
Fascinat de nemurire, să te strig printre ninsori,
Când mă cânți prin amintire, mândră pasăre măiastră…
Te privesc cu coada…nopții pe fereastră, în odaie,
Tu-n oglindă mă zărești îngerul scăpat din tine,
Să îmi murmuri printre buze că-ntre sâni arde văpaie!
Și-ale tale gânduri toate prinse-n onduiri feline…
De atâta dor de tine și-n pustie aș trăi…
Când știu că îți sorb din suflet înflorirea ta divină
Dor de tine, minune nepereche…
O lumină se coboară ca să te aducă-n dar,
Slovei tale să-i pui aripi, strălucire și mult har,
Să dai faimă poeziei geniul tău a fost condeiul,
„Pe sub plopii fără soți” ți-a purtat parfumul…teiul
Tu ești îngerul din vis ce plutești deasupra nopții,
Din argint de stele curgi lacrimi vi pe fruntea sorții,
De pe boltă te cobori tu, luceafăr fără vină,
Să ne cânți iubirea ta printre versuri de lumină
Tu, născutul din iubire ai pus în cuvinte miere,
Bucurie sau uimire, fericire ori tăcere,
Tu, minune nepereche ai trăit farmecul vieții,
Astrul strălucirii noastre, neamului și tinereții
Ai desăvârșit în versuri graiul nostru strămoșesc,
Limba noastră dulce, sfântă și tot neamul românesc…
15 ianuarie 2020
Să nu mă sfârşeşti de tine…
Nu mă rătăci de tine şi nici eu nu o voi face,
Căci au năpustit în mine drumurile dinspre noi!
Strigă codru-a primăveri pe tărâm de ierni stângace,
Mi-ai promis că niciodată nu vei lăsa crinii goi…
Continue reading „Daniel BARBU: Căutând eternitatea (poeme)”
