Costache NĂSTASE: Adieri lirice (poeme)

SEMN DE VIAŢĂ

 

Aşa cum pui semnul de carte

Între paginile ei

Ca să citeşti mai depate

Când lectura îţi reiei,

 

Aşa am pus un semn de viaţă

La ziua-n care ai plecat

Nutrind o tainică speranţă

Că poate nu s-a terminat

 

Şi vom continua povestea

În care suntem bravi eroi

Iar scena cu despărţirea

Nu a fost scrisă pentru noi.

 

Iar dacă nu vei reveni,

Acel semn pus în zadar

Sigur că va deveni

O sumbră piatră de hotar

 

Continue reading „Costache NĂSTASE: Adieri lirice (poeme)”

Costache NĂSTASE: Scara timpului (poeme)

DORINŢĂ

 

Îmi mai doresc un sfert de veac

Ca să-mi pun ordine-n hârtii,

Cu cine sunt certat să mă împac,

Să completez capitole târzii.

 

Chiar de va fi şi suferinţă

Voi încerca pe cât se poate,

Să spăl prin muncă şi căinţă

Din presupusele  păcate.

 

Nu cred să am acest răgaz,

Ba chiar aş paria că nu

Şi de-or  rămâne pete pe obraz

Sper să le şteargă ploaia, vântu’.

 

Nu am să merg pe false piste

Şi voi găsi, dacă există,

Chiar la aceste gânduri triste,

O încheiere optimistă.

 

Căci cer această amânare

Având desigur în vedere

Că în mod cert e în vigoare

Şi-un termen de prescriere.

 

TRECERI

 

Când urci pe scara timpului

Judecând obiectiv,

Distingi în viaţa omului

Etape scurse succesiv.

 

În timp se schimbă optica

Influenţată şi de vârstă

Şi parcă totul capătă

Acea nuanţă pesimistă.

 

Probleme mari şi importante

Pe când eram tânar zglobiu

Azi nu-mi mai par interesante,

Având miros de prea târziu

 

Nu e aceeaşi din trecut

Iar optimismul ce-l deţii

Se subţiază tot mai mult.

 

Şi rezonând cu legea firii

Până la urm-am înţeles

Că după faza împlinirii

Urmează şi cea de regres.

 

CONCERT

 

Mânaţi de intime incendii

Eu pianist, tu pianină,

Scoteam superbe melodii

Într-o-nţelegere deplină.

 

Într-un concert minunat

Venea totul de la sine,

Potul era adjudecat

Crezând că ni se cuvine.

 

Eram atât de generoşi

Când ofeream tot ce aveam

Căci adevărul este totuşi

Că oferind de fapt primeam.

 

Când ritmul este convenabil

Şi toată lumea-i mulţumită

Demersul este cel valabil

Şi acţiunea-i potrivită.

 

Dacă-n oceanul de banal

În care ne scăldăm tot timpul,

Prindem şi al iubirii val,

Tot e ceva, e absolutul.

———————————

Costache NĂSTASE

11 februarie 2018

București