Anna-Nora ROTARU: Bătrânul anticar

BĂTRÂNUL ANTICAR

 

La colț pustiu de stradă, sub lumina palidă de felinar,
De-abia pâlpâie-o luminiță-n geam, într-o mică chițimie…
Să intru-mi face semn, cu firava-i mână, bătrânul anticar,
Invitându-mă în lumea lui, departe de orice-i barbar,
În care timpu-i la Trecut, nu mușcă cu-atâta lăcomie,
Pendula torcând în armonie…

 

Stătea bătrânul, cu păru-i alb lucind pe fond obscur,
Cătând ceva febril în vechiul și prăfuit de ani, ceaslov…
Prețul vreunui bibelou sau unei lămpi cu ponositul abajur,
Din nu mai știu ce an, prin colbul așternut pe împrejur,
Cu mâna-i tremurândă, doar ochi arzând în trup gârbov
Și răsuflare grea, ca la istov…

 

Și, ce n-avea pe-acolo… bijuterii, mărgele în șiraguri,
Vaze, bomboniere de cristal, albume pe colbuitul pluș…
Flori, dansatori de porțelan, ceruiti ciorchini de struguri,
Pești, câini, păsări de sticlă, ciugulind pe ram din muguri,
Altele, cu aripile-ntinse-n zboruri, spre cer, ca pescăruș,
Ori, hrănindu-și puii în culcuș… Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Bătrânul anticar”

Anna-Nora ROTARU: Trăiri de-o viață (versuri)

VALIZA CU-AMINTIRI…

 

Din toate cele trăite și adunate,
În valiză, voi pune doruri ponosite…
Trăiri de-o viață, chiar visuri destrămate,
De incolore erau, dar și cele nestemate,
De-a valma, în bazarul vieții, risipite…

 

 

 

Mă simt ca-ntr-o sală, cu ușile deschise,
Curentul risipindu-le, din trecut spre viitor…
De-acolo unde timpul mi le prăfuise,
Astăzi, parcă mai aprig, mi le smucise,
Luate de vânt, aiurea-n calea lor….

 

Dar tot fugărindu-le, uitat-am de prezent…
Îmi văd clipele, cum ard încet în spuze…
Netrăite, le pierd din mână, ca dement,
Pierzându-se-n trecut, făr-un sentiment,
Uitând că vieții nu-i poți cere scuze !

 

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Trăiri de-o viață (versuri)”

Anna-Nora ROTARU: Basarabie, Sfânt Pământ

BASARABIE, SFÂNT PĂMÂNT

 

Auzi măi moldovene, frate, bocetul ce vine de departe,
De dincolo de Prut, de parcă-i geamăt de bolnavă ?
Mugeşte şi la noi pământul, ca mamă, când pe copii împarte,
Duşmana mână, ce-i smulge de lângă trupu-i şi-i desparte…
E ca şi cum îi taie cu barda, în două, sarca ei moldavă,
Din Dacia Mare, cea cu slavă…

Aflai cum se-adunar-odată trădătorii, cu hoţi şi ticăloşi,
Ca sub tarabă să împartă, printr-altele, pământul Muşatin…
Care mai de care s-au îmbulzit, cu ochi de corb, sticloşi,
Trăgând cu jind, ca dintr-o pită, înfometaţi, sălbatici şi băloşi,
În jumătăţi rupând, fraţii, surori, părinţi, cu un slăvit destin,
Din neam străvechi, cel Carpatin…

Dar cum să-i sfârteci ? Avem acelaşi grai, obicei şi sânge !
Cum să despartă Prutul nostru, mame, taţi surori şi fraţi ?
Că geme-nvolburat şi el şi din adâncuri tulburi plânge,
Pământul ciopârtit îşi răscoleşte morţii şi vuind se frânge…
Hai la UNIRE, acelaşi neam de lupi, ce-am fost prădaţi,
Că s-or întoarce la vatră şi morţii deportaţi…

Hai, Basarabie Muşatină, să ne unim pe puntea tricoloră,
Uite cum loveşte Zimbrul din copită şi priveşte spre Carpaţi…
Te aşteaptă România Mare, mama şi Moldova-soră,
Hora Unirii să-ncingem, că stau hienele pe stârvuri şi devoră,
Să-le-alungăm peste hotare şi-mpreună, cei de sânge fraţi,
Pe plai străbun trăi-vom, ca-mpăraţi…

Să ne-adunăm cu toţii, cu mari, cu mici, să fim la noi ACASĂ…
Ne-aşteaptă Voievodul, cel Mare şi cel Sfânt să ne cinstească !
Vom sta în juru-i, cu viii, cu morţii laolaltă, la cea de taină masă,
Cu dosul mânecii ne-om şterge-n rugăciuni o lacrimă pioasă
Şi-apoi, cu paloş la nevoie, cu dârzeni-adevărat moldovenească,
Vom înălţa un zid, uzurpatori să nu lovească !
Traiască MOLDOVA, TRANSILVANIA şi ŢARĂ ROMÂNEASCĂ !

———————-

Anna-Nora ROTARU

Atena, Grecia

13 ianuarie 2018

Anna-Nora ROTARU: Poesis

 

UNDE E UMBRĂ, E ŞI LUMINĂ…

 

Singură, adesea rătăcesc printre apusuri,

Ca o nălucă, mă strecor printre albele năluci…

Vântule, la ureche-mi vii viclean şi-mi susuri,

C-ai să mă furi, pe aripi departe să mă duci…

 

Îmi dai târcoale, te simt cum mă priveşti avid,

Sorbindu-mi, de pe crăpate buze, tânguirea…

Te joci cu mine şi îmi zâmbeşti perfid,

Spunându-mi, că la colţ, găsi-voi mântuirea!

 

Doar paşii-mi văd, cum lasă-n colb urmă Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Poesis”

Anna-Nora Rotaru: În satul de odinioară…

Anna-Nora-Rotaru1-224x300

ÎN SATUL DE ODINIOARĂ…
M-aduce vântul de departe, prin satul copilăriei,
Că vreau să văd biserica, școala, casa părintească…
Oamenii să-i văd, câți mai trăiesc și câți în gura gliei,
Sub talpa hain-a timpului, sub greautatea panopliei,
Ce, poate vor să iasă la lumină, cu vecinii să vorbească,
Să-i întrebe de-au uitat în vatr-aprins-o iască…
Continue reading „Anna-Nora Rotaru: În satul de odinioară…”