Costel BABOŞ: Genunchiere (schiță umoristică)

Nu-mi place să merg la biserică pentru că trebuie să mă voluntariez la statul în genunchi. Genunchii nu sunt făcuţi să stai pe ei. Mai bine stai pe fund, stai în picioare, stai pup pe buda turcească, stai la orizontală, dar nu în genunchi. E chinul de pe lume. Îmi amintesc că tata mă pedepsea fără milă când nu eram prea cuminte. Şi plângeam de cădea tencuiala, aşa dureri îmi pricinuia statul în genunchi. La biserică nu te obligă nimeni! Stai în genunchi că aşa vrei tu, căci altfel se uită alţii urât!!! Unii fac buff şi cad din picioare direct în genunchi sau în patru labe dacă-şi pierd echilibrul. Alţii cad din picioare direct în extaz şi îşi mai dau şi cu capul de pământ. Şi nu o dată, ci de mai multe ori. Fac un fel de reverenţe. După care îşi mai fac şi un milion de cruci, din sperietură.

La serviciu, dacă e musai să stai în genunchi, porţi genunchiere, e obligatoriu, să nu-ţi paradeşti rotula şi cartilagiile că nu-ţi mai dă nimeni altele. Nici ligamente nu-ţi dă, nici tendoane, nici nimic. Ţi se dă hapuri, eventual, dacă-ţi tremură prea tare mădularul cu pricina, pilule de la care te ia cu dureri de stomac sau de cap, că aşa sunt pilulele, fac bine la una şi ravagii la ce-a mai rămas.

Continue reading „Costel BABOŞ: Genunchiere (schiță umoristică)”

Dorel SCHOR: Schițe umoristice – Un american la Roma

Ultima oară când am fost la Roma, am locuit în plin centru, pe o stradă agitată, nu departe de monumentele istorice pe care le întâlneşti acolo la fiecare doi, trei paşi. Era cam pe la sfârşitul toamnei, numărul turiştilor era în continuă scădere şi, de aceea, consideram eu naiv, toată escapadă trebuia să revină mai ieftin.

Am găsit o cameră destul de curăţica la o pensiune condusă cu temperament şi energie de o cucoană cu părul pus permanent pe bigudiuri, ceea ce ar fi putut fi o performanţă, dacă nu m-aş fi prins, după vreo două zile, că e o modalitate inteligenta de disimulare a perucii. Proprietăreasa inclusese în preţul pensiunii şi micul dejun dar, deşi nu sunt pretenţios din cale afară, am hotărât după o singură probă, să încerc o altă variantă de hrănire.

Varianta se afla chiar peste drum, sub forma unei băcanii de cartier, acel gen inteligent şi simpatic de magazin alimentar unde poţi achiziţiona în cinci minute tot ce doreşti, adică o franzelă, ceva mezel, brânză, unt, coca-cola, nişte napolitane, mă rog, fără prea multă bătaie de cap. Singura dificultate era de a ajunge de pe trotoarul pensiunii, care era în stânga străzii, pe trotoarul băcăniei, care era pe malul ei drept. Semaforul din colţul străzii nu-mi putea fi de nici un folos, decât doar dacă aş fi intenţionat, ferească sfântul, să mă sinucid, pentru că şoferii italieni nu au nici un respect pentru culorile convenţionale.

Continue reading „Dorel SCHOR: Schițe umoristice – Un american la Roma”

Dorel SCHOR: Schițe umoristice (116) – Făt Frumos și fecioara cu părul de aur

Mai zilele trecute, l-am întâlnit pe Făt Frumos. Arăta ca întotdeauna bine, era prezentabil, proaspăt bărbierit şi mirosea after shave de calitate. Părea însă uşor blazat şi lipsit de entuziasmul de altădată… Ne-am aşezat la una din acele măsuţe cu vedere la stradă pe care cafenelele le pun la dispoziţia clienţilor negrăbiţi şi ne-am interesat fiecare de soarta celuilalt.

– Tot acolo lucrezi? Ce mai e nou? l-am întrebat.

– Tot acolo, a confirmat prietenul meu. Deşi…

Un gest de lehamite a completat fraza rămasă în aer.

– E leafa mică? am tatonat. Necazuri cu bosul? Nu promovezi?

– Nimic din toate astea… Mai bine ascultă. Într-o zi mă cheamă la el Bleumarin Împărat, şeful meu, şi-mi spune: „Aş vrea să mi-o aduci pe fecioara cu părul de aur, am de gând s-o numesc responsabilă cu public relations…” De bună seamă, am răspuns, plec îndată şi nu mă întorc fără ea!  Am încălecat pe murgul meu cel năzdrăvan şi tocmai îi dădeam adresa când, aflând care ne e misiunea, calul mi-a zis:

– Numai atunci o vom găsi pe fecioara asta, când vom avea pasărea de aur. Dar aceasta se află la Verde Împărat.

– Să pornim într-acolo, am spus cu entuziasm.

– Ba mai întâi trebuie să ajungem la Împăratul Violet, că doar el are colivia de aur fără de care nu putem duce pasărea asta specială…

Continue reading „Dorel SCHOR: Schițe umoristice (116) – Făt Frumos și fecioara cu părul de aur”

Dorel Schor: Schițe umoristice (115) – Banii nu aduc fericirea

Am primit un chestionar, în cadrul unei anchete iniţiate de o mare revista internaţională, în care mi se cerea de fapt să răspund la o singură întrebare: „Ce aţi face dacă aţi câştiga la loterie două milioane de dolari?”.

Adevărul este că nu m-am gândit niciodată ce aş putea face cu o asemenea sumă. Întotdeauna, fantezia mea s-a oprit la 170.000 de dolari, hai să zicem 172.000… Şi cu o sută douăzeci m-aş descurca binişor, iar sută rotundă m-ar servi de minune. Cu 60-70 de mii aş şti desigur cum să mă descurc, iar 20-30 de mii mi-ar rezolva o serie de probleme la zi. În modestia mea, nu aş refuza nici sume mai firave… Dar două milioane?! Continue reading „Dorel Schor: Schițe umoristice (115) – Banii nu aduc fericirea”