Mariana GURZA: Poezii de dragoste – Recită George Balica

 

Dor

 

Dacă ai fi ştiut să te opreşti

O clipă să-mi priveşti sufletul

Inima mea ţi-ar fi scris sângerând

Numele sfinţit pe bolta cerească

Aşteptând iubirea ta…

 

Răcorile din jurul tău ne-au îndepărtat…

Iar eu am continuat în nebunia mea

zilnic să cred că va veni o vreme

A împăcării, a împlinirii, a înfrăţirii

Crezând încă că-ţi pot câştiga dragostea….

————————-

Mariana GURZA

Timișoara

Recită George BALICA – Radio Timișoara

Anna-Nora ROTARU: Bătrânul anticar

BĂTRÂNUL ANTICAR

 

La colț pustiu de stradă, sub lumina palidă de felinar,
De-abia pâlpâie-o luminiță-n geam, într-o mică chițimie…
Să intru-mi face semn, cu firava-i mână, bătrânul anticar,
Invitându-mă în lumea lui, departe de orice-i barbar,
În care timpu-i la Trecut, nu mușcă cu-atâta lăcomie,
Pendula torcând în armonie…

 

Stătea bătrânul, cu păru-i alb lucind pe fond obscur,
Cătând ceva febril în vechiul și prăfuit de ani, ceaslov…
Prețul vreunui bibelou sau unei lămpi cu ponositul abajur,
Din nu mai știu ce an, prin colbul așternut pe împrejur,
Cu mâna-i tremurândă, doar ochi arzând în trup gârbov
Și răsuflare grea, ca la istov…

 

Și, ce n-avea pe-acolo… bijuterii, mărgele în șiraguri,
Vaze, bomboniere de cristal, albume pe colbuitul pluș…
Flori, dansatori de porțelan, ceruiti ciorchini de struguri,
Pești, câini, păsări de sticlă, ciugulind pe ram din muguri,
Altele, cu aripile-ntinse-n zboruri, spre cer, ca pescăruș,
Ori, hrănindu-și puii în culcuș… Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Bătrânul anticar”

Vasilica GRIGORAȘ: Dorul de a râde româneşte

La mulţi, mulţi ani şi buni, Valentina Teclici!

***

Dorul de a râde româneşte

                Poetei, traducătoarei şi scriitoarei,

                                                        Valentina Teclici

 

 

Născută în viscolul iernii

te-odihneşti într-un vulcan  aprins.

În ochii tăi purtând seninul,

roua ce arde pe pleoape

adapă visul călătorului

spre orizonturi de lumină

şi-adâncuri diafane.

Clepsidra timpului tău

deapănă stropi

de-aghiasmă fierbinte…

 

Continue reading „Vasilica GRIGORAȘ: Dorul de a râde româneşte”

Vasilica GRIGORAȘ: Flagrant delict

Flagrant delict

 

ne depărtăm
tot mai mult
unul de altul
de noi înşine
şi de Dumnezeu

 

jucăm personaje
cărora nu le aparţinem
fără să percepem
impostura
n-avem putere
să le părăsim
şi nu abandonăm
scena de sub reflectoarele
cu fascicule false
ci printr-o
distanţare ironică
nici măcar
nu ne propunem
să desluşim
grotescul vieţii
pentru a vedea
povara
Continue reading „Vasilica GRIGORAȘ: Flagrant delict”

Camelia CRISTEA: Iarna…

Iarna…

 

Iarna și-a trimis alaiul

Îmbrăcat în strai de nea

Și-n steluțele înghețate

Ce la geamuri o să stea.

 

Peste munți a pus căciula,

Toarsă dintr-un fir de nea

Să nu tremure în noapte

Că se -anunță vreme rea…

 

A îmbrăcat apoi câmpia,

În veșmânt alb luminos

Grâului ce-o să încoletească

Să îi fie de folos.

 

Sub un clar de lună plină

A trecut și peste lac,

Tremuratul să-i oprească

Așa …că l-a înghețat!

 

În brăduți a pus beteală

Albă și cu stele mii,

Bucuria să înflorească

Ca-n suflete de copii!

 

Țurțuri plânși ca de cristal

I-a prins strașnic chiar de case,

Serile când se strecoară

Să fie mai luminoase…

 

Vântului i-a spus să ducă

Vestea că se pregătește

Un decor în iarna asta

Ce-o să fie de poveste…

———————————–

Camelia CRISTEA

București

18 ianuarie 2018

Lavinia BUD: Gările din suflet

GĂRILE DIN SUFLET

 

Atâtea gări pustii au adăstat în mine,

Din vremea ce-am lăsat-o tribut zădărniciei!…

Nu am urcat în nici un tren.Trunchiul veșniciei

 

Și-a pus inelele de timp să mă cuprindă

Cu pasul lor concentric și tăcut.

Câte un felinar mai dă să se aprindă

Din ce a fost frumos,din temeri,din tot ce a durut.

 

Continue reading „Lavinia BUD: Gările din suflet”

Renato FIORITO: Zăpada

                       Fotografie Germain Droogenbroodt

***

Zăpada

Ai venit în tăcere
cum vine zăpada

când inima în zori
în alb se-nfășoară
cu glasul pierit.

În nea înfășat, eu
viorea prea firavă
albul suflu al gliei

îl simt cum se deschide

pițigoiului tril

Tresar precum mărul
sub a ta dezmierdare.

Ce plăpând răsare luna-n amurg.

Renato Fiorito, Italia,

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu-Sonnenberg

***
La neve//Sei venuta in silenzio/come viene la neve/e al mattino il cuore/era tutto bianco/e non sapeva cosa dire.//Mi hai coperto/come la più piccola delle viole/e ho sentito il respiro bianco/della terra aprirsi/al canto della cinciallegra.//Come il melo rabbrividisco/alla tua carezza.//Com’è lieve stasera la luna.

Anna-Nora ROTARU: Trăiri de-o viață (versuri)

VALIZA CU-AMINTIRI…

 

Din toate cele trăite și adunate,
În valiză, voi pune doruri ponosite…
Trăiri de-o viață, chiar visuri destrămate,
De incolore erau, dar și cele nestemate,
De-a valma, în bazarul vieții, risipite…

 

 

 

Mă simt ca-ntr-o sală, cu ușile deschise,
Curentul risipindu-le, din trecut spre viitor…
De-acolo unde timpul mi le prăfuise,
Astăzi, parcă mai aprig, mi le smucise,
Luate de vânt, aiurea-n calea lor….

 

Dar tot fugărindu-le, uitat-am de prezent…
Îmi văd clipele, cum ard încet în spuze…
Netrăite, le pierd din mână, ca dement,
Pierzându-se-n trecut, făr-un sentiment,
Uitând că vieții nu-i poți cere scuze !

 

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Trăiri de-o viață (versuri)”

Agafia DRĂGAN: Poesis

Neliniştea este în inima mea

(Impuetum est core meum donec requisescat in te-Fer Augustin)

 

Urc să ajung la Tine
coborând spirala întunecată
spre acel punct minuscul de lumină
din suflet zăgăzuită
în neputinţă de a mă afla
de a Te regăsi
de a Te simţi
de a Te avea
fără îndoieli
fără să-Ţi dau un chip
fără să Te strig cu un nume
învăţat în colţul meu de lume
o briză ciudată îmi sapă în gânduri
îi vezi viermii şi-au început ospăţul
în trupul înjunghiat de timp
în oase sună
frigul alb al catafalcului
şi totuşi sunt acelaşi eu
cu luminile dimineţii în ochi
încă nu am plecat
încerc să adun toate umbrele la răsărit
să echilibrez balanţa între mine şi lut
am să-mi sădesc împrumutul
în braţele pământului
la vremea scadenţei
să-l cresc în fire de iarbă şi păsări
Continue reading „Agafia DRĂGAN: Poesis”