George PETROVAI: Interviu cu Statul paralel

Eu: Chiar există aşa ceva?!

El: Nostimă mirare întrebătoare. Adică îmi pui la îndoială existenţa, cu toate că am acceptat să-ţi răspund la toate întrebările, oricât ar fi ele de năstruşnice. Ai merita să-ţi întorc spatele şi să-l dau dracului de interviu. Dar n-o voi face, nu din respect faţă de tine (mă rog, ce respect pot să am faţă de pestriţa tagmă a jurnaliştilor?), ci pentru că sunt curios până unde vei merge cu nerozia neîncrederii.

Eu: Scuze pentru gafă! De fapt, cartezianismul nu-şi trage seva din omniprezenta îndoială umană? Aşa că te rog să te prezinţi…

El: Văleu, ce de banalităţi şi clişee! Dar de unde originalitate, când Martin Heidegger susţine că l-a citit pe Aristotel în original şi că a rămas surprins de mulţimea truismelor pe care acesta, unul dintre cei mai mari gânditori ai Antichităţii, le înşiră la tot pasul. Prin urmare, dacă în afirmaţia voit paradoxală a lui Petre Ţuţea renunţăm la partea cu idioţii, atunci rămâne că numai Dumnezeu este original în sensul deplin al cuvântului…  Revenind la oile noastre, fac cunoscut celor interesaţi că eu am fost zămislit chiar de instinctul de turmă al omului preistoric şi am avansat de la faza matriarhalo-patriarhală la tiranie, plutocraţie şi democraţie, cele trei forme fundamentale ale cârmuirii şi organizării sociale.

Eu: Vasăzică, Statul paralel este mereu şi pretutindeni prezent, atât în perioadele de acalmie sau de pretinsă stabilitate politico-economică, cât şi în cele de frământări sociale.

El: Da, căci eu sunt aidoma feţei nevăzute de pe Pământ a Lunii, respectiv aidoma feţei întoarse a zeului Ianus: în perioadele de stabilitate le zâmbesc cârmuitorilor în oglinda nesigură a prezentului, iar în cele de instabilitate le fac cu ochiul cârmuiţilor în oglinda ceţoasă a viitorului.

Eu: Întrucât alde Dragnea şi Tăriceanu acuză Statul paralel de uriaşele neîmpliniri (pentru cei mulţi) în primul lor an de guvernare, se cheamă că ori nu cunosc această ecuaţie secretă a puterii statale, ori că o ignoră.

 

El: Dacă n-o cunosc e grav, iar dacă o ignoră este de-a binelea dramatic pentru ţară. Lucru, de altminteri, cu prisosinţă demonstrat de toată această penibilă tevatură privind noile legi strâmbe ale justiţiei, prin care toţi ăştia urmăresc să împuşte doi iepuri dintr-un foc: pe mine să mă acapareze, iar lor să-şi salveze pieile tăbăcite cu necinste şi minciună. Dar eu, Statul paralel sau eterna alternativă la politica în derulare, îndeosebi la cea falimentară pentru o naţie, nu pot fi constrâns de vrerea grăbită a unor nelegiuţi cu ştaif, ci numai convins de justeţea faptelor şi intenţiilor, precum cele ale maselor trişate, întru colaborare.

Aşa că urmează inevitabila mătrăşire a acelora care nu se jenează să peroreze că toate animalele din ferma orwelliană sunt egale între ele, deşi ei acţionează potrivit convingerii intime că unele sunt mai egale ca altele…

——————————-

George  PETROVAI

Sighetu Marmaţiei,                                                       

12 februarie 2018

           

Dan TEODORESCU: Revista “Booklook”, o publicație de “Guinness Book” !

În prezent, sub directoratul comandorului (r) şi scriitorului Mihai Batog-Bujeniţă, Asociaţia Literară Păstorel Iaşi (Alpi) Şi Cenaclul Literar-Umoristic Academia Liberă „Păstorel” Iaşi sunt afiliate Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iaşi. După cum detaliază, directorul ALPI, Mihai Batog-Bujeniţă, principalele repere istorice ale Asociaţiei umoriştilor şi poeţilor ieşeni sunt următoarele:

            – 11 februarie 1975: Şedinţa de constituire a cenaclului epigramiştilor de pe lângă ziarul „Flacăra Iaşului”.

            – luna martie 1975: În prima şedinţă sunt aleşi: preşedinte al cenaclului, poetul Nicolae Ţaţomir, iar vicepreşedinte, George Petrone;

            – luna august 1975: Este ales preşedinte epigramistul George Petrone;

            – 1989: George Petrone, din proprie iniţiativă, demisionează şi este ales preşedinte epigramistul Ene Veron;

            – 1990: La cererea membrilor cenaclului, George Petrone revine în funcţia de preşedinte. La propunerea acestuia, cenaclul îşi schimbă denumirea în Academia Liberă „Păstorel” Iaşi şi îşi desfăşoară şedinţele publice în sediul unui Anticariat din str. Lăpuşneanu.

            – 2006: George Petrone se retrage din funcţia de preşedinte. Este ales scriitorul Mihai Batog-Bujeniţă;

            – 2007: Începe editarea revistei de cenaclu: Booklook. Denumirea propusă de preşedintele cenaclului a fost adoptată de membri. Revista se editează trimestrial. De-a lungul timpului colegiul de redacţie a cuprins mai multe nume. În ultimii cinci ani însă a fost stabil, format din: Eugen Deutsch, redactor-şef, Mihai Haivas, secretar de redacţie, Gheorghe Bălăceau, George Roca (Australia), Dorel Schor (Israel) şi Georgeta Resteman (Bucureşti), membri. De la debut şi până în prezent doi au fost membrii de bază ai colegiului: Eugen Deutsch şi Mihai Batog-Bujeniţă, director al revistei.

            – 2007: Se organizează, anual, în luna octombrie, concursul internaţional de umor „AL. O. Păstorel”

            – 2010: În luna februarie, la iniţiativa preşedintelui cenaclului, A.L.P.I. se înfiinţează în localitatea Vama-jud. Suceava/Bucovina, filiala Nectarie. Preşedintele filialei dr. Sorin Cotlarciuc.

            – 2010: în luna octombrie, filiala Nectarie devine cenaclu independent.

            – 2011: în luna martie Cenaclul îşi mută sediul şedinţelor în sala de protocol a Cramelor Vinicom Copou.

            – 2012: Denumirea şi însemnele cenaclului sunt legalizate şi împreună cu cenaclul Nectarie Vama-Bucovina formează Asociaţia Literară „Păstorel” Iaşi, persoană juridică conform hotărârii judecătoreşti nr. 4269/245 din 15.03.2012. Preşedintele Asociaţiei, dar şi al cenaclului, este ales Mihai Batog-Bujeniţă, iar vicepreşedinte al Asociaţiei este ales dr. Sorin Cotlarciuc.

            – 2012, octombrie: Sub denumirea de Asociaţia Literară Păstorel Vama, cenaclul Nectarie devine independent din toate punctele de vedere, iar în anul următor domnul Sorin Cotlarciuc se retrage din funcţia de vicepreşedinte al A.L.P.I.

            – 2012: Se instituie un protocol de colaborare cu Muzeul Literaturii Române Iaşi, prin care activităţile Asociaţiei şi ale Cenaclului se pot desfăşura în spaţiile aparţinând Muzeului. În consecinţă, aceste activităţi se desfăşoară de regulă la Casa Memorială Mihai Codreanu (unul dintre fondatorii vechii Academii Libere, împreună cu Al. O. Teodoreanu-Păstorel, Mihai Sadoveanu şi George Topârceanu), în Galeriile de Artă – Pod Pogor sau la Muzeul Sadoveanu. Şedinţele de lucru ale Asociaţiei se desfăşoară, în continuare în sala de protocol a Cramelor Vinicom-Copou.

            – În luna martie a anului 2013 Asociaţia semnează un protocol de colaborare cu Biblioteca Judeţeană Gheorghe Asachi din Iaşi, iar şedinţele de lucru se desfăşoară în sala de lectură a instituţiei.

            Continue reading „Dan TEODORESCU: Revista “Booklook”, o publicație de “Guinness Book” !”

Adrian BOTEZ: Interviu cu Ioan Miclău – scriitor și om de cultură australian

Ioan Miclău (n. 1940). Scriitor român din Australia. Poet, dramaturg, jurnalist, autor de memorialistică literară, promotor cultural de seamă. Fondator de grupări literare în ţara de la Antipozi. Cărţi reprezentative: Poezii alese (vol. I, II), Teatru, Fiica Zeiţei Vesta, nuvelistică. Ioan Miclau s-a distins drept principalul animator al gruparii scriitorilor români de la Antipozi , având o acţiune cetăţenească uimitor de tenace şi de echilibrată. Fondator al Bibliotecii Mihai Eminescu, din Cringilla/Australia, ridicată şi înzestrată cu efortul său generos şi neprecupeţit, Ioan Miclău a dat un exemplu de acţiune românească printre străini, şi a devenit un model, ce va trebui luat în seamă, întotdeauna, când se vor aminti faptele mari. Şi pentru aceasta, scriitorul a fost distins cu Premiul de Excelenţă al Patrimoniului Românesc, decernat de revistele ARP – Artur Silvestri, în 2006.

***

Adrian BOTEZ: Mult dragule domn, Uriaş Patriot, Paznic cu Sabie de Foc, tot arătând, cu vârful, către Cărţile Bibliotecii dvs. Româneşti, căreia i-aţi pus numele Aminului Românesc, Mihai Eminescu, din Cringilla-Australia, bunule prinţ al Byblos-ului Valah, transferat la Antipozi, Ioan Miclău – ne cunoaştem, parcă, de o vecie! Şi când te gândeşti că nu ne-am văzut decât în poze… – de fapt, da, ne-am văzut cu mult mai bine decât alţii: NE-AM VĂZUT (…internetistic, dar şi intens intuitiv!) SUFLETELE!!!

 

…Despre dvs., Ştefan Dumitrescu scria atât de frumos şi atât de profund adevărat: Dl Ioan Miclău este din acei patrioţi rari, cu mare greutate, pe care îi dă un popor spre creşterea şi continua lui lucrare în vremi. Din acea categorie din care face parte Badea Cârţan de pildă, şi prietenul meu Ion Crişan, unul dintre cele mai înalte exemplare umane date de acest neam… El este un Badea Cârţan care a trecut oceanele şi mările cu desaga plină de cărţi, ale neamului său, (cărţi în care se găsesc osemintele strămoşilor săi şi sufletul neamului său) în spate, şi s-a dus în Australia ca să facă acolo cunoscută demnitatea, frumuseţea, tragedia, omenescul şi măreţia neamului său. Dl Ioan Miclău este din acestui scriitori pe care eu îi numesc zidari ai templului românesc, slujitori ai Catedralei Fiinţei naţionale. Da, un Preot, un Apostol, dar şi un Manole al Duhului Românesc, ajuns cu propovăduirea în Australia, la capătul Pământului… Continue reading „Adrian BOTEZ: Interviu cu Ioan Miclău – scriitor și om de cultură australian”

Adriana Popa: Interviu cu pianista Maira Liliestedt

1maira-liliestedt-224x300              „Muzica este o parte din fiinţa mea”

„Dacă m-aş aşeza acum la pian, aş umple restaurantul de lume!“ a spus Maira în  faţa palatului Lloyd din Timişoara, în timp ce ochii prelungi, ca zborul rândunelelor, urmăreau jocul fiicei ei, printre porumbei. Maira purta pantaloni albi, cu manşeta deasupra genunchiului, iar bluza de mătase înflorea cu roşu de mac lumina ce atârna pe crengile începutului de iunie, 2014. O reîntâlnesc pe Maira după doi ani, în aceste pagini şi-i privesc din nou mâinile ce poartă condurul delicat, pierdut de sunete, pe cea din urmă treaptă a unui castel muzical.

Adriana POPA: „Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nici o întrebare”  (Nichita Stănescu). Ce înseamnă muzica pentru prof. univ. dr. Maira Liliestedt?

Maira LILIESTEDT: Muzica este o parte din fiinţa mea. Simt că ceva, din propriul meu echilibru, e puternic afectat dacă nu pot studia şi preda la pian. Muzica nu este o profesie pentru mine, ci o necesitate. Dacă ceea ce am afirmat pare poetic, nu aceasta a fost intenţia mea. Este un adevăr pe care l-am simţit acut, dureros, atunci când am fost forţată să fiu departe de muzică şi un adevăr, incredibil de pozitiv, în momentele de vârf ale vieţii mele.

Adriana POPA: Ca pianistă, aduci bucurie şi înălţare sufletească spectatorilor din sălile de concert. Ai obţinut titlul de doctor înainte de 30 de ani, eşti profesor universitar în S.U.A., la University of Mount Union, ai o familie care e mereu alături de tine. Între atâtea realizări (chiar te rog să detaliezi ) e loc şi pentru deziluzii?   Continue reading „Adriana Popa: Interviu cu pianista Maira Liliestedt”

Emilia Ţuţuianu: Minodora Ursachi – Viaţa, ca o artă sau arta de a trăi în, pentru şi prin frumos

minodora-ursache-216x300Interlocutoarea mea este distinsa doamnă Minodora Ursachi, muzeograf şi publicist, o fire autodidactă şi o inovatoare prin toată activitatea depusă timp de 30 de ani, în cadrul muzeului fondat de domnia sa: Muzeul de Artă Roman5F[1] .

A sluji arta, aşa cum a făcut-o doamna Minodora Ursachi,  a fost un soi de religiozitate înduioşătoare, pătimaşă chiar, care a condus la o luptă invizibilă pentru asanarea maleficului din viaţa cotidiană.

Că scopul artei este, poate, perfecţiunea, Minodora Ursachi, trăind într-o lume a frumosului artistic şi înconjurându-se permanent de oameni de caracter, a reuşit să promoveze cu toată fiinţa ei, de-a lungul unei cariere impresionante, focul misterios al creaţiei – ca ardere istovitoare şi neîntreruptă ce răspândeşte Lumina.

Continue reading „Emilia Ţuţuianu: Minodora Ursachi – Viaţa, ca o artă sau arta de a trăi în, pentru şi prin frumos”

Emilia Țuțuianu, interviu de colecție cu poeta Mariana Gurza: ,,Societatea românească este bolnavă. Cei puternici nu au cum să o simtă, cei mulţi, da. Scapă cine poate!”

Interlocutoarea mea este poeta Mariana Gurza, o bucovineancă adevărată, dintr-o familie refugiată pe plaiurile bănăţene care nu uită meleagurile unde i-au trăit strămoşii.
Venind din obârşia nordului moldav, cu dorul patriei fagilor în simţire, poeta Mariana Gurza strigă durere şi dragoste, generozitate şi seninătate, aşterne blând dorul de matca străbună în sufletul pădurii. Doar ea ştie cum şi de ce înaintaşii ei au plecat să apere glia moldavă în eternitate, păstrând slovele Măritului Ştefan în catafalcul durerii: „Moldova nu e a mea ci a urmaşilor urmaşilor noştri…”, a lor, celor plecaţi demn prin jertfa de sine.
Continue reading „Emilia Țuțuianu, interviu de colecție cu poeta Mariana Gurza: ,,Societatea românească este bolnavă. Cei puternici nu au cum să o simtă, cei mulţi, da. Scapă cine poate!””